Grecia pe muchie de cuţit
Argeş Expres va publica astăzi ca editorial textul unui cetăţean grec, primit pe e-mail, care vorbeşte deschis despre situaţia în care se află ţara sa. În plus, autorul scrie şi ce măsuri ar fi viabile pentru Grecia. Isidoros Karderinis s-a născut la Atena în 1967. Este romancier, poet, economolog cu studii postuniverstare în economia turismului. Articolele sale au fost republicate în ziare, reviste şi site-uri din întrega lume. Poeziile sale au fost traduse în limba franceză. A publicat şapte cărţi de poezii şi două romane. Cinci din acestea au apărut în Statele Unite şi Marea Britanie.
Au trecut exact cinci ani de când Grecia s-a integrat în mecanismul european de sprijin în colaborare strânsă cu Fondul Monetar Internaţional (FMI). În acea perioadă de timp, datele financiare principale, dar şi critice ale ţării erau următoarele: la finele anului 2010, Produsul Intern Brut (PIB) se ridica la 222,151 miliarde euro. Datoria publică era 148,3% ca procent al PIB. Şomajul se ridica la 12,5%. Procentul grecilor care trăiau sub limita sărăciei (venit sub 60% din venitul naţional mediu disponibil) era de 27,6%. Politica de austeritate extremă aplicată ţării din ordinul creditorilor internaţionali în toţi aceşti ani a înrăutăţit şi mai mult realitatea financiar-socială. Astfel, astăzi PIB-ul s-a redus la 186,54 miliarde euro, datoria publică a urcat la 176% - ca procent al PIB - iar şomajul s-a ridicat spectaculos la 26%, Iovind mai ales tinerii. Consecinţa: mulţi dintre cei cu studii strălucite au fost nevoiţi să emigreze în străinătate. În această conjunctură critică, talentele astfel pierdute ar fi putut ajuta ţara. Procentul grecilor care trăiesc sub limita sărăciei este de 34,6 %, iar numărul lor este de 3.795.100 persoane.
În baza datelor expuse mai sus, oricine-şi poate da seama că programul de consolidare bugetară într-o ţară aflată deja în recesiune înainte de anul 2010 a eşuat total şi nu este deloc raţional, din punct de vedere economico-social, să se continue aplicarea sa. Această politică bugetară restrictivă şi măsurile de austeritate formează o spirală letală datorie-recesiune-austeritate, ce exclude orice perspectivă de dezvoltare. Astfel, insistenţa observată în aplicarea fermă a programului de austeritate extremă din partea creditorilor va avea, într-adevăr, efecte tragice pentru ţară. Personal sunt convins că va conduce la o catastrofă economică totală, ce nu se va putea vindeca timp de decenii şi la o criză umanitară de necrezut pentru nivelul Europei postbelice. Numărul oamenilor fără locuinţe, loviţi de sărăcie care au apărut deja pe străzile Atenei, va creşte rapid. Sinuciderile datorate disperării şi dezamăgirii create de lipsa posibilităţilor de supravieţuire vor continua ritmul frenetic de creştere. Copiii care leşină la şcoală din cauza subnutriţiei vor deveni o imagine obişnuită în viaţa de zi cu zi.
Întrebarea principală care se pune în această perioadă critică vizează ce anume trebuie făcut pentru ca Grecia să iasă din tunelul întunecos al adâncii crize financiare şi să pornească pe calea luminoasă a dezvoltării, a progresului. În primul rând, datoria aflată pe umerii economiei elene este uriaşă, insuportabilă şi nu se întrezăreşte posibilitatea achitării ei. Deci, trebuie ştearsă cea mai mare parte a valorii ei nominale, astfel încât greutatea creditului să se restrângă la o valoare sub 100%, pentru a deveni viabilă, printr-o tehnică adecvată care, în acelaşi timp, să nu păgubească celelalte popoare europene. Achitarea datoriei rămase trebuie legată de "Clauza dezvoltării", astfel încât datoria să se acopere ca urmare a dezvoltării, nu datorită unui eventual excedent bugetar.
În al doilea rând, este necesară restructuarea producţiei ţării axată pe:
a) echilibrarea viabilă a balanţei curente de plăţi prin intermediul schimbării gamei produselor realizate în ţară, dând astfel vigoare, prin orientarea spre export, multor ramuri ale economiei elene;
b) industrializarea - prin aplicarea unei politici ferme, pe termen lung, prin dezvoltarea cercetării locale şi fabricarea unei game largi de produse cu înaltă valoare adăugată. Sectorul de prelucrare este deosebit de critic, deoarece este imposibil ca o ţară să spere să urce în lanţul de valori în diviziunea globală a muncii fără crearea bazei necesare de prelucrare, care include în primul rând fabricarea de produse industriale finite;
c) punerea unui accent deosebit pe turism, sector în care Grecia dispune de un puternic avantaj comparativ, dar şi pe transportul maritim - Grecia are cea mai mare flotă comercială din lume - desigur, şi pe agricultură, pentru acoperirea necesităţilor sociale de bază;
d) exploatarea eficientă a materiilor prime - cum este bauxita, din care se produce aluminiu - dar şi a eventualelor mari zăcăminte de petrol, atât din Marea Egee, cât şi din Marea Ionică.
În al treilea rând, este necesară clădirea unui stat modern, eficient, raţional - ce va funcţiona cu onestitate şi nu va pune nenumărate obstacole birocratice în faţa dezvoltării activităţilor de afaceri, precum lupta eficientă cu "Hydra" corupţiei evaziunii fiscale, încât să fie anulate efectele financiare, social-politice multiple, pe care le produce, ca să fie atribuită dreptatea fiscală. Efectele financiare sunt legate pe de-o parte de prejudiciile finanţelor statului, iar pe de alta, de influenţele negative asupra sectorului privat. Atunci când se consolidează concepţia că numai prin mita dată persoanelor ce deţin funcţii-cheie în administraţia publică se poate ajunge la obţinerea rezultatului dorit, investiţiile sunt descurajate, concurenţa sănătoasă se alterează, iar întreprinderile care nu participă la astfel de acţiuni ilegale şi imorale sunt condamnate să se ofilească. Impactul social politic al corupţiei este, de asemenea, foarte serios. Corupţia creează cetăţenilor stări de nemulţumire, descurajare şi un sentiment intens de prăbuşire a valorilor. Se consolidează astfel concepţia că nimic nu funcţionează corect şi cetăţeanul cinstit este nedreptăţit. Instituţiile sunt subminate şi destabilizate în final în ochii cetăţenilor, iar regimul democratic este defăimat. Instituirea imediată a unui sistem fiscal just, ce nu va încuraja sau scuza evaziunea fiscală, dimpotrivă, va contribui hotărâtor la crearea conştiinţei fiscale a contribuabililor, deci la creşterea importantă a veniturilor publice.
Aceste puncte de vedere trebuie puse în practică fără întârziere, astfel încât Grecia să iasă din starea de comă creată de recesiune, să fie condusă la mult dorita lumină a dezvoltării, departe de politicile sălbatice, care erau bazate pe austeritate aplicate până acum, politici ce constituie vârful de lance al capitalismului financiar în încercarea lui de a se menţine suveran într-o perioadă de criză capitalistă generalizată.
Cetăţenii europeni, pe de altă parte, trebuie să fie solidari cu drama poporului grec, care a fost transformat în ultimii ani în cobai, dat fiind că majoritatea covârşitoare a banilor împrumutaţi de sectorul public elen nu ajunge la contribuabilii greci, ci la bănci - fie pentru achitarea datoriilor, fie pentru recapitalizarea băncilor elene - recapitalizare al cărei cost, în mare măsură, cade pe umerii contribuabililor.
În concluzie, Grecia nu rezistă să mai continue politica de austeritate, pentru că a atins ultimele limite, dat fiind că atât nivelul de trai, cât şi demnitatea poporului grec s-au prăbuşit. În final, acest lucru trebuie înţeles de către creditori. Acest al treilea acord cu măsuri extreme de austeritate va consolida recesiunea şi va acţiona distructiv. Concluzia logică: momentul conflictului rupturii nu va întârzia!
