Editorial LA ŢINTĂ: Fane Dumitrache - "biciul" lui Ninel "Blajinul"
Cam aşa a părut a fi managerul Muzeului Municipal, ales luni preşedinte de şedinţă a legislativului municipal. PSD i-a trasat o sarcină şi el, soldatul credincios care este, şi-a pus pieptul de aramă la bătaie, ca să-l apere pe primarul Nicolae Diaconu de atacurile consilierilor din opoziţie, fără a se întreba dacă merita sau nu să se rişte. Şi nu le-a rămas dator adversarilor, replicându-le deseori pe ton ridicat, chiar dacă argumentele logice ar fi fost de ajuns şi nu-şi aveau locul atitudini dictatoriale. Temperamentul său pătimaş, poate coleric, l-a trădat încă o dată şi s-a lăsat provocat de cei care-i ştiau slăbiciunile. Aşa a ajuns să fie uşor ireverenţios în unele momente, plasându-se în situaţii delicate. Sigur nu va fi pentru ultima dată, căci Fane, pe care - repet - îl preţuiesc atât pentru cultura vastă, cât şi pentru fondul sufletesc de excepţie, rămâne, din păcate, un copil mare, care parcă refuză să renunţe la bermude. Colegii lui nărăviţi în ale politicii par să-l fi predestinat unui rol secundar dintr-un tablou inspirat din tema biblică "Adoraţia magilor". Orgolios, Fane poate fi uşor mobilizat dacă-i dai de înţeles că eşti convins că ar fi singurul capabil să rezolve o problemă fără soluţii pentru tine sau pentru alţii. Atunci poţi fi sigur că va sparge zidurile cu capul, fără să ia în calcul riscul de a-şi frânge gâtul. Spuneam cândva că-l văd ca pe unul construit din materia primă din care se confecţionează victimele de pe banda rulantă a politicii, cu precădere pesediste, unde cinismul este indispensabil, ca oriunde altundeva şi acum încep să-mi regret harul pentru premoniţii...
O precizare absolut necesară: ar fi o tâmpenie să-l considerăm pe Ştefan Dumitrache un picat din lună, confundându-i fidelitatea faţă de partid cu naivitatea. Adevărul este că ar trebui să fie preţuit şi nu jertfit, folosindu-i cu parcimonie valoarea umană, rigurozitatea şi refuzul de a face compromisuri mărunte, ca să-i fie lui bine. Faptul că nu este giruetă politică şi nu va glisa la prima strigare a sirenelor, schimbându-şi convingerile cu uşurinţa cu care "jefe" (primarul Diaconu sau liderul Panţurescu) îşi schimbă şosetele, trebuie respectat, nu hulit! Fane a dovedit cât de raţional este atunci când simţul lui de dreptate l-a determinat să se opună proiectului de hotărâre pentru scoaterea câtorva sute de hectare teren, inclusiv păşuni, din domeniul public şi trecerea lor în cel privat al municipiului, pentru a se rezolva cereri de retrocedare rămase în aer de ani şi ani de zile. Pledoaria sa i-a adus susţinerea unui număr de colegi care, prin votul lor, au picat proiectul de hotărâre cu pricina. Toţi au fost criticaţi - indiferent de cum votaseră - în şedinţa de luni de către o doamnă nemulţumită că aştepta să i se reconstituie mătuşii sale, pe care o moştenise, dreptul la proprietate revendicat încă din 1991. Şi Dumitrache mai că a turbat atunci când dumneaei i-a recomandat să mai citească ceva istorie. Dar s-a stăpânit şi a cerut să se prezinte în consiliu situaţia împroprietăririlor şi acelor care mai aşteptau să li se facă dreptate. Iar primarul a coborât din cerul autorităţii sale şi i-a promis, pe tonalitatea aceea adormitoare, de popă care citeşte slujba pe diagonală pentru câteva babe surde, că i se va satisface cererea. Şi-atunci, cum să nu-l iubească Fane?... Încă un argument: tot în şedinţa de luni, el a obţinut un acord de principiu din partea consilierilor pentru finanţarea continuării procesului cu Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului pentru Biserica Domnească. Iar meritul de a continua acest proces nu-i aparţine altcuiva!
