Editorial LA ŢINTĂ - România lucrului bine furat
După mai bine de zece luni de când am votat "România lucrului bine făcut", trebuie să constatăm că suntem încă în "România lucrului bine furat". Sau, dacă preferaţi - "am furat-o" încă o dată! Nu ştiu dacă poporul ăsta are vocaţie damnată, dacă este masochist sau prost de îngăduitor cu hahalerele care l-au jefuit şi umilit de-a lungul istoriei. Cert este faptul că înghiţindu-le la nesfârşit măgăriile, îşi merită soarta.
Să mă explic: preşedintele Klaus Iohannis este restanţier la promisiunile electorale făcute pe un ton adormitor anul trecut. Modificarea Constituţiei, votul electronic, ridicarea standardului de viaţă al populaţiei, limitarea corupţiei şi a risipei banului public au rămas încă obiective de neatins. Bine cel puţin că s-a putut bucura de relaxare în concediu pe la vila de protocol de care s-a folosit şi Ceauşescu, la Neptun, în aşteptarea finalizării reconstrucţiei vilei preluate ca reşedinţă de la Băsescu. Toate astea au costat o căruţă de bani, completată cu cheltuielile sejururilor de week-end la Sibiu, de parcă Iohannis ar fi preşedintele burgului transilvan, nu al României. Şi pentru siguranţa nevestei sale, care s-a decis să profeseze mai departe, de parcă altfel nu i-ar mai fi ajuns banii de pedichiură. Asta dacă nu cumva Herr Klaus nu şi-a găsit vreo nimfă a nopţii alimentării automobilului la Cotroceni, ca să se respecte tradiţia instituită de Trăienel.
Victoraş, premieraşul cel viteaz, care ne-a sfidat spunând că o croazieră prin SUA şi prin nişte mări exotice l-ar fi costat mai puţin decât un concediu pe litoralul nostru, a fost trimis în judecată pentru corupţie. Iohannis n-a ratat ocazia să-i ceară din nou şi la fel de inutil demisia, ca şi în iunie. Cu câteva zile înainte, Ponta-şi umfla muşchii la unguri, pentru proiectatul gard de protecţie al frontierelor lor împotriva imigranţilor musulmani, pe care fraţii lor de sânge şi credinţă îi vor în Europa, nu în coasta lor. Astfel a provocat o nouă tensionare a relaţiilor dintre Bucureşti şi Budapesta, de care nu avea nevoie decât el. Strategia este veche de când lumea, la ea a apelat şi Ceauşescu, atunci când voia să atragă simpatia populară. S-a sugerat deja că Ponta ştia că va fi trimis în judecată şi a mizat pe autovictimizare, atacând procurorul de caz şi făcându-şi noi duşmani în rândul magistraţilor care-l vor judeca. Nu ştiu dacă este sau nu vinovat, dar nu e deloc în regulă să rămână în funcţie cât timp situaţia sa e incertă, fapt demonstrat şi de reacţiile externe. România reprezentată de un premier bănuit de corupţie este lipsită de onorabilitate şi bonitate. Iar poporul român nu trebuie să aibe de suferit din cauza unuia care se ţine cu dinţii de funcţia pentru care era gata să recheme la guvernare UDMR, atunci când nu ştia precis cum va sta algoritmul voturilor parlamentare de susţinere a guvernului USL. PSD s-ar lipsi de Ponta ca Adam de rai dacă ar fi sigur că locul lui l-ar lua tot unul din partid şi nu Gabriel Oprea, de la UNPR. Numai că nu prea ar avea pe cine să pună, că Liviu Dragnea e pus pe tuşă de o condamnare controversată, Rovana Plumb nu este agreată, fiind etichetată drept omul lui Ponta, ca şi Nicu Bănicioiu, Gabriela Vrânceanu Firea se războieşte prin justiţie cu Traian Băsescu, iar Gabriela Szabo şi ceilalţi nici nu sunt luaţi în calcul. Asta nu-i opreşte pe liberali să fructifice momentul printr-o nouă moţiune de cenzură contra Guvernului Ponta, anunţată cu drăgălăşenia proprie Alinei Gorghiu. Numai că şansele de reuşită sunt reduse, având în vedere matematica probabilă a voturilor din parlament. Şi nu în ultimul rând precedentele de corupţie din cazurile Relu Fenechiu, Cristian David sau Elena Udrea, Alina Bica şi, mai nou, ginerelul lui Vasile Blaga. Cât despre Cătălin Predoiu premier din partea liberalilor, gurile rele zic că n-ar încăpea în fotoliul de la Palatul Victoria, tot aşa cum n-a încăput nici sicriul lui Vadim în cavoul de la Ghencea. Ori că ar fi pierdut în spaţiu acolo, pentru că tipul este predestinat să rămână în umbra celor care fac jocurile politice. Şi că decât să cădem din lac în puţ şi să nu ne scape nici mirul lui Varujan Vosganian sau al lui Dan Şova, mai bine lipsă! C-aşa-i în România lucrului bine furat: proştii muncesc de se spetesc ca să le fie tuturor bine, iar hoţii se dau în bărci peste tot, inclusiv pe sticlă, pregătind cu grijă un nou tun! Şi, din păcate, găsesc încă mulţi fraieri care să-i aplaude, în loc să le dea un şut în părţile moi şi să-i trimită în puşcăria corupţilor, pe care Vadim Tudor n-a mai apucat s-o construiască, pentru că a iubit prea mult câinii vagabonzi...
