Editorial LA ŢINTĂ - Teama de transfugi
Cam aşa s-ar putea caracteriza săptămâna trecută. Poporul român, oricât de european i-ar plăcea să se dea, se teme de refugiaţii musulmani care potopesc Europa mai ceva ca în vremurile lui Mahomed Cuceritorul sau Suleiman Magnificul. Şi nu vor ocoli nici ţărişoara noastră dragă - cum le place unor politicieni demagogi să declame, vărsând lacrimi de crocodil în timp ce calculează cu ce s-ar putea alege din toată afacerea. Numai că, din păcate, acum nu mai avem un Vlad Ţepeş sau un Mihai Viteazul pentru a-i privi crunt pe mai-marii lumii, făcându-i să-şi înghită "pohtele" şi să-i apuce toate bâţâielile. Şi nici măcar un Radu de la Afumaţi, care i-a făcut pe turci, după ce i-a bătut de şi-au umplut şalvarii cu necurăţenii, să renunţe la gândul de a face din Ţara Românească un paşalâc. Dar avem un icioglan, pontos nevoie mare, cu figură maoistă, ce se crede Tudor Vladimirescu, dar care le dă moca turcilor teren pentru o geamie uriaşă în inima Bucureştilor! N-o fi ea cât aia inaugurată de Putin la Moscova, dar buna intenţie faţă de închinătorii lui Allah contează, mai ales dacă-l mai bate gândul să se închine la Aya Sofia. Asta dacă-i vor mai da voie judecătorii, care au pâinea şi cuţitul sorţii lui Ponta în mână. Refuz să cred că Allah ar fi bătut palma cu Dumnezeu ca să-l scape pe şeful guvernului de mânia Alinei Gorghiu - mâna care ţine biciul preşedintelui Klaus Iohannis - dar m-a distrat faptul că nu-şi mai încăpea în piele după ce a căzut lunea trecută moţiunea de cenzură. Şi m-a distrat din două motive: una că şi liberalii ştiau că era doar un exerciţiu de imagine şi două - că parlamentarii puterii au fost legaţi prin ordin de bănci să nu voteze, ca să nu se repete povestea cu mazilirea lui Mihai Răzvan Ungureanu din primăvara lui 2012. Ceea ce, la urma urmei, dovedeşte profunda teamă de transfugi - dar ai votului - dar şi neîncrederea care domneşte în sânul coaliţiei de guvernare, în care PSD domneşte teoretic, dar practic nu stăpâneşte situaţia!
Aviz tuturor politicienilor: la ora actuală nu ei fac jocurile, căci ultimul cuvânt îl au magistraţii. Nici liberalii nu pot să fie liniştiţi, căci sunt şi ei ameninţaţi, cum s-a întâmplat în parlament când s-a votat moţiunea sau în orele care au urmat. Ponta a ameninţat-o pe Gorghiu, Blaga e reclamat pentru şpagă, ca şi Emil Boc şi Tăriceanu şi acum totul depinde de cine este stăpânul butoanelor instanţelor de judecată. Cine-i garanteză premierului Ponta că nu i se va urgenta procesul şi nu va fi condamnat, oricât şi-ar clama nevinovăţia?... Şi-atunci, victoria de la moţiune va rămâne ca una a la Pyrrhus, căci tot va trebui să plece, ca şi amicul Liviu Dragnea! Care a rămas candidat unic la şefia PSD, în cea mai pură tradiţie comunistă, deci nu mai are cum rata decât dacă ar fi prostul proştilor - dar nu e cazul. Dar după biruinţa în competiţia electorală în care va boxa cu propria-i umbră, nu-i poate da cineva minima asigurare că amânarea judecării cauzei sale, în urma contestării sentinţei iniţiale de către procurorii DNA, nemulţumiţi cu pedeapsa simbolică primită şi aceea cu suspendare, a fost de bun augur. Nici nu vreau să-mi închipui - căci nu-i doresc aşa ceva nici celui mai înrăit duşman - în ce situaţie ar fi dacă i s-ar da o pedeapsă cu executare şi ar reface drumul lui Viorel Hrebenciuc, Darius Vâlcov, Elena Udrea, Relu Fenechiu, Cristian David sau Sorin Oprescu - şi s-ar muta în beciul domnesc. Închipuiţi-vă ce bombă ar fi ca liderul celui mai mare şi mai tare partid din România să fie întemniţat!...
Aşa că le place sau nu politicienilor, adevărul este că sunt la mâna magistraţilor, care şi-au cam luat prerogative divine şi dispun de vieţile noastre, ale tuturor. O precizare: nu i-am plâns şi nu-i voi jeli pe hrăpăreţii ce nu se mai satură să fure de parcă ar fi incitaţi de gândul că sunt urmăriţi de oamenii de la DNA. Recunosc că uneori sunt răutăcios dorindu-mi să-i văd la fel de bogaţi cum sunt eu. Dacă e să-i dăm crezare Laurei Codruţa Kovesi, care nu prea s-a jucat cu declaraţiile, în instituţia pe care o conduce se ştie că primarii şi acoliţii lor - şi vorbesc despre cei ce se dau cu sânge-n instalaţie, nu de muhaielele cinstite (dac-or mai fi!) - rad banul public mai ceva ca lăcustele. Personal le-aş sugera acestora să adopte ca imn cântecul ăla vechi, magistral interpretat de Tudor Gheorghe: "Vine vama cu-nchisoare, căci am fost tâlhar..." Dar n-o fac, ca să nu-i pălească inspiraţia de a lua bocceluţa refugiatului şi să se ducă pe urma conturilor ascunse prin lumea asta largă. Mărturisesc că mie mi-e mai frică de transfugii care pleacă aşa, cu teşchereaua plină, decât de speriaţii de bombe care vin aici împinşi de la spate de nevoi sau de porunci înfricoşate, dar care vor visa mai abitir ca noi în vremea lui Ceauşescu să-şi ia tălpăşiţa din locuri unde trage să moară speranţa de mai bine pentru omul de rând... La noi se minte ca la balamuc: de pildă, Ponta se laudă cu scăderea TVA-ului la pâine şi preţul ei creşte constant la Curtea de Argeş. Tot dumnealui se bate cu pumnii în piept că a mărit salariile din sistemul de sănătate, dar - din informaţiile pe care le deţin - sporurile se calculează tot la salariile de vreo 620 lei, de prin 2009. Aşa că de ce ar rămâne migranţii într-o ţară în care se duce un nesfârşit război al nervilor între conducători şi popor?...
