Editorial LA ŢINTĂ - O "diversionică"
Deputatul Radu Vasilică a aprins zilele trecute fitilul unei bombe cu efect întârziat. "Don Juan de PSD" a spus că partidul său ar trebui să renunţe la remorcile politice. Şi că ar fi timpul să-şi încerce forţele fără balast pe listele de candidaţi de la alegerile locale din 2016. Asta pentru că din 1996, de când a tras la edec fostul PUR al lui Dan Voiculescu, a plătit toate oalele sparte. Ultimul exemplu - candidatura din USL - de pe urma căreia au profitat numai liberalii. Iar pesediştii au rămas cu datorii pentru factura electorală, după ce şmecherii ăia i-au lăsat cu poponeţu-n baltă şi cu dom' "ghinărar" Oprea în cârcă. Mie mi-este clar: oftica onorabilului parlamentar se îndreaptă spre UNPR! Care dintr-o nimicură de partid, a ajuns să pună condiţii fratelui mai mare. Şi are acum pofte ce nu mai pot fi satisfăcute. Ceea ce - nu-i aşa? - nu mai poate fi înghiţit de pesedistul de omenie, care este dumnealui, valoare adevărată, ridicată prin propriile-i merite. Despre care se spune că ar fi tot mai discutabile în PSD, după ce nu mai are deasupra capului umbrela protectoare a lui Constantin Nicolescu. Dovadă e faptul că nu şi-a putut stăpâni bucuria că n-ar mai prinde Mircea Drăghici o funcţie importantă în structura de conducere a lui Dragnea. Şi nu că judeţul roşu ar pierde un factor de influenţă. "Dacă nu sunt eu, de ce-ar fi altul?" Cam aşa sună filozofia dumnealui. "Curat murdar", coane Vasilică, asta-i oftică de plebeu, bre, nedemnă de un baronet PSD, dacă matale substitui altruismul cu egoismul! Să ne mai mirăm de ce s-au dus dracului toate instituţiile importante din Argeş în alte judeţe sau de când ne tot spârcâim să facem autostrada sau pârtia de schi de la munte?...
Dacă e s-o spunem pe-aia dreaptă, deputatului Radu Vasilică îi pasă de locale tot atât cât mă doare pe mine dispariţia ţânţarilor pe timp de iarnă. Ceea ce-l poate durea pe dumnealui este lista de candidaţi la alegerile generale. Unde dacă rămâne în picioare înţelegerea cu UNPR, posturile pentru PSD se vor reduce. Şi chiar dacă în particular spune cu o mină plictisită, ca la Ziua comunei Şuici, că nu l-ar mai interesa o nouă candidatură, eu zic că se alintă. De fapt, atunci i-am şi replicat: "Înseamnă că v-aţi făcut suma!" A îngheţat, trăsăturile plăcute ale feţei i s-au crispat, dar a preferat să înghită pilula şi să tacă. Am aflat apoi că se interesa cine era nesimţitul care l-a înfruntat. Probabil că m-a pus la index, dar îl anunţ că nici aici nu e primul. Aşa cum nu e nici ultimul politician care apelează la diversiuni. Bunăoară, mi-aduc aminte cum, cu ani în urmă, când primarul Nicuţ îşi testa apropiaţii la câte-un chef, spunând că-l bate gândul să se retragă, unii nu se sfiau să exagereze: "Dacă faceţi asta, va fi răscoală ca la Bobâlna!" Aiurea: n-a fost nicio răscoală, aşa cum nu va fi nici când deputatul Radu Vasilică va rămâne pe dinafară. Dar asta nu înseamnă mare lucru, căci e destul de tânăr ca să poată aştepta un post bun pe la Interne. Iar dacă nu va mai candida, doar pentru a mă contrazice, va fi clar că n-a fost şi nici nu va fi politician. Căci de om politic nu prea pot vorbi, deoarece n-am auzit despre cine ştie ce realizări epocale ale acestui parlamentar cu nume de diminutiv, care-l caracterizează perfect. Aşa cum n-am aflat ceva cât de cât semnificativ făcut de colegul dumnealui, veşnicul ocupant de fotoliu parlamentar - parcă încă din Neanderthal - Bogdan Niculescu Nu-l-Văz, pardon - Duvăz! Şi mai sunt destui, dar nu vreau, deocamdată, să le tulbur dulcele somn al mandatului actual. Revenind la declaraţia deputatului Vasilică (mamă, câte rime îmi bântuie prin minte când îi rostesc numele!), eu cred că a fost scos la înaintare. Adică, s-a vrut să i se arate pisica lui Gabi "Interes naţional", ca s-o lase mai moale cu jocurile de gleznă. Şi să priceapă cât de periculos e să danseze desculţ pe gheaţa subţire sau ca ursul, pe tabla încinsă. Nu de alta, dar UNPR, mergând pe mână proprie la alegerile parlamentare, e posibil să rămână în opoziţia extraparlamentară. Avertismentul e străveziu, dar trebuie luată în calcul şi supărarea senatorului Iulian Cristache, care a fost dus cu preşul până acum de către pesedişti. Din posturile promise uneperiştilor lui, a luat praful de pe tobă. Aşa că băieţii lui mănâncă vânt, beau ploaie şi-şi înjură vârtos aliaţii sau îi pun la slujbe ori le scriu numele pe clopotele bisericilor, cu complicitatea popilor. Care sunt mai politicieni decât guvernul şi tot parlamentul la un loc. Ei sunt - vorba unui fost camarad de arme maghiar - ca mielul blând, care suge de la multe 'mă-ta. Oare deputatul Radu Vasilică o fi politician sau miel turbat?...
Mărturisesc că după ce Simona Bucura a fost dată la o parte, ca să-i facă lui loc, l-am luat la ochi pe frumuşelul privit de Ştefan Lăzăroiu ca un idol, pentru că-i apărea ca un padişah în mijlocul haremului. Ales parlamentar, n-a prea fost de văzut prin colegiu, ştiind că va fi reales cu valul de votanţii fideli ai partidului. L-am creditat cu păcatele infatuării tinereţii până când aceeaşi Simona Bucura, căsătorită Oprescu, a urcat cu trudă treptele carierei. Şi n-a ezitat să lupte - la modul caragialesc - cu mentalităţile misogine din partid, ca să poată candida la postul pe care credea că-l merită. După mai puţin de un mandat, dumneaei este purtător de cuvânt al grupului PSD la Camera Deputaţilor. Radu Vasilică a bătut pasul pe loc, asumându-şi rolul de recitator de glume slabe pe la chindiile comunale. Cinstit vorbind, tânăr fiind, nu o mumie, ca alţii, eu cred că ar merita o a doua şansă. Şi cum Argeşul n-are cam de multişor subprefect, poate că i-ar sta bine ca sub(altern) al soţului Simonei Bucura. Nu de alta, dar ar putea învăţa câte ceva despre administraţia publică locală, cu drumurile judeţene vai de mama lor, cu spitalele care au dotări de pe vremea primelor mandate ale papaşei Iliescu, cu sărăcia oamenilor pe care i-a uitat după ce l-au votat, într-un cuvânt - despre viaţa adevărată a celor ce se tem şi să trăiască...
