Editorial LA ŢINTĂ - Comunismul care ne doare
Duminică s-a desfăşurat al nu ştiu câtelea congres al PSD. Obiectivul de bază era validarea alegerii lui Liviu Dragnea în funcţia de lider cu o săptămână în urmă şi alegerea echipei sale de conducere. Din care urmau să facă parte vreo 14 vicepreşedinţi la nivel naţional şi un preşedinte executiv. Pentru postul de mână dreaptă se înscriseseră două candidaturi. Prima era a favoritului noului lider, Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor - "urmaşul lui Mihai Viteazul". A doua, a fostului ministru Constantin Niţă, pe care toată lumea îl vedea doar ca pe un tip băgat în ciorbă numai pentru a demonstra că măcar aici e competiţie şi nu validare. Şi nu s-a înşelat: onorabilul şi-a trecut în CV particula de candidat la o funcţie politică de conducere şi nimic mai mult. La fel a furat-o şi Mihai Sturzu, liderul de la TSD, promovat de către Victor Ponta. Solistului vocal, colegii mai afoni i-au cam sugerat că ar fi cazul să se ocupe mai degrabă de ceva hituri gen "Gaşca mea..." Deşi mai putea ocupa un post în conducerea centrală, graţie poziţiei de mare şef la tineret, s-a supărat foc şi a făcut ceva vocalize de la tribună. A tunat de-acolo acuzându-i de comunism pe cei din sală şi cerând cu mânie frustrată - că proletar nu e! - să se anuleze alegerea lui Liviu Dragnea: "Ăsta e comunism, dacă facem alegeri cu un singur candidat!" O fi, că din interior poate se vede mai bine, dar poporul pesedist l-a vrut pe Dragnea şi nu pe Sturzu. Şi dacă l-a vrut pe Dragnea, e pentru că n-a avut altă soluţie, atunci când Ponta i-a lăsat cu fundu-n baltă şi a demisionat de la conducerea PSD. Mai mult, la congres, tot dumnealui i-a pasat parşiv şi altă responsabilitate urmaşului: "Liviu ştie că are mandatul meu pe masa lui". Adică, el - membrul de rând al PSD - Victor Viorel Ponta este vasalul care aşteaptă mila nobilului stăpân. Parşivitatea vine din faptul că-şi făcuse calculul că El lider maximo, căruia nici nu i s-a uscat bine tuşul ştampilei alegerilor, era cu mâinile legate, deocamdată. Tinereţea s-ar putea să-i fi jucat o festă: dacă Iohannis îi garantează lui Dragnea că, lăsându-l din braţe pe Ponta, va numi tot un premier din PSD - adio şi-un praz verde, Victoraş!
Nu poate fi ignorat însă preşedintele de onoare, Ion Iliescu. Dumnealui, cu veritabilă mânie proletară, a înfierat candidatura singulară a lui Dragnea, care-i amintea de vremurile tinereţii sale revoluţionare. Ceea ce-a spus ar trebui analizat cu cea mai mare atenţie, pentru că dumnealui chiar ştie cu ce se consuma comunismul. "Cei care şi-au bătut joc de sfintele idealuri ale comunismului trebuie să fie pedepsiţi!" Cam aşa grăia dumnealui pe când pregătea trecerea Ceauşeştilor în nefiinţă. După care abjura de la credinţele tinereţilor şi-şi asuma rolul de Zarathustra al democraţiei originale. Rezultatul ei este obsedant pentru noi, cei ce suferim de pe urma capitalismului de cumetrie, urmaşul comunismului de omenie. Până la un punct, supărarea lui Ion Iliescu este de înţeles, dac-o analizăm omeneşte: nu-i convine ceva din ceea ce fac urmaşii săi politici, mai ales dacă vin, ca Liviu Dragnea, din zona de influenţă băsistă.
Sigur că pe unii dintre noi încă ne dor rănile provocate de comunism sau de mentalităţile înrădăcinate în minţile celor care îl regretă. De pildă, ieri ne-a vizitat la redacţie un octogenar dintr-un sat pierdut printre dealuri. Omul se văita că nu mai poate trăi de răul unor vecini, care-l terorizează, furându-i orătăniile din curte şi chiar lemnele pentru iarnă. S-a plâns la Poliţie şi şeful de post l-a dat afară din birou. Tipul, probabil destul de tânăr pentru a fi fost altceva decât UTC-ist, are aroganţa aia tembelă care-l face să uite că, la urma urmei, era plătit şi de moşul pe care-l umilea. La primar bătrânul nu s-a dus, convins că n-avea rost, că ăia care-i făceau lui şi soţiei paralizate viaţa un iad aveau mai multă trecere, pentru că voturile lor puteau atârna mai greu. Contactat, primarul a dezminţit categoric posibilitatea şi a cerut ca omul să vină la el, ca să vadă ce se poate face. L-am îndemnat să-i dea ascultare şi vom urmări cazul lui nea Gheorghe. Dacă omul are dreptate şi va fi dat la o parte şi de primar, oricât ar râde unii de Mihai Sturzu, trebuie să spunem că a avut dreptate. Cu o completare: mentalităţi comuniste sau cel puţin rămăşiţe ale lor se găsesc prin toate partidele, unde e greu de crezut că poţi găsi un lider - fie el şi local - care să nu fi fost membru sau activist PCR.
