Editorial LA ŢINTĂ - Ruşine, domnilor senatori!
În timp ce premierul Victor Ponta se chinuia să-şi motiveze demisia, onorabilii noştri senatori s-au făcut de cacao într-un hal nehal. Cu o unanimitate de sorginte comunistă, toţi 113 au votat contra proiectului de lege anticorupţie propus de deputatul Bogdan Diaconu. Habar n-am de când aceşti pretinşi părinţi ai naţiunii, cum li se spunea în antichitatea romană, n-au mai fost toţi prezenţi "în păr" la locul de muncă. Explicaţia pare să ţină de teroarea pe care le-o inspira acel proiect de lege de-a dreptul draconic. Care propunea să fie asimilat marii corupţii orice act ilegal care depăşeşte 100.000 euro, faptele de acest gen să nu beneficieze de prescripţie, exact ca şi crimele, iar cei găsiţi vinovaţi să fie condamnaţi la puşcărie pe viaţă, să li se aplice confiscarea totală şi extinsă a averilor şi să fie obligaţi să presteze muncă în folosul comunităţii.
Ce să înţelegem din faptul că senatorii noştri i-au trântit fără milă sau regrete proiectul de lege deputatului Diaconu? Că aveau ceva contra lui Vlad Ţepeş, care le "gâdilase" neplăcut dosurile unor înaintaşi? Hai bre, că nu sunt plecat cu sorcova: efigia cruntului voievod medieval e pe stema partidului lui Bogdan Diaconu. Nu-mi vine să cred nici că voiau să lovească prin nepot în Ninel, primarul din Curtea de Argeş, dar nici că voiau musai să-l protejeze. Şi asta pentru că nu ştiu dac-ar avea nevoie sau dacă nu poate s-o facă şi singur. Pentru că nu-mi place să fac pe prostul - deşi nu mă tem că voi rămâne aşa, deşi cunosc nişte cazuri - spun răspicat că senatorii respectivi şi-au bătut încă o dată joc de cei care i-au ales. Oamenii ăia simpli aşteptau o astfel de lege care să facă dreptate şi chiar să le răzbune umilinţele îndurate. Senatorii noştri s-au dat de gol şi au admis prin acel vot că s-ar lăsa corupţi. Totul până la urmă este o chestiune de preţ. Până la acest blestemat vot eram tentat să cred că ţin la mândria de castă şi că au standarde ceva mai ridicate de 100.000 euro. Acum încep să fiu convins că ei socotesc că e bine chiar dacă nu curge, cât timp pică.
Argeşul are cinci senatori: doi de la PSD - Şerban Valeca şi Constantin Tămagă, tot atâţia de la PNL - Ion Popa şi Ionuţ Elie Zisu şi unul de la UNPR, provenit de la fostul PP-DD, Iulian Cristache. După votul de miercuri, care e zi de post, e limpede pentru oricine are capacitatea minimă de judecată că au dat-o prost. Şi că într-o ţară normală, cu democraţie consolidată şi cu minim respect faţă de propria persoană, singura soluţie raţională pentru a scăpa de oprobiul public ar fi o demisie colectivă. Asta dacă mai există măcar noţiunea teoretică de onoare. Bănuiesc că, pentru aceste rânduri în care nu găsesc cuvintele potrivite ca să-mi exprim profunda indignare faţă de ticăloşia acelui vot, voi fi tratat ca un nebun. Sau ca un Vadim Tudor redivivus, pentru că nu vreau să-i ştirbesc gloria deputatului Bogdan Diaconu. Pe care nu-l cunosc personal, dar despre care am auzit tot felul de poveşti "pe surse". Asta nu mă opreşte să-l felicit pentru iniţiativa şi curajul civic prin care ne-a demonstrat ce podoabe am votat ca să ne facă legi. Scârba mă opreşte şi să-i înjur pe tipii ăştia de nimic. Dar sper ca o ţară întreagă să tragă concluziile de rigoare şi să evite să-i mai voteze pe păcălicii ăştia penibili.
P.S.: Preşedintele Klaus Iohannis a respins propunerea premierului demisionar Ponta de a-l numi interimar în post pe fostul utecist Mircea Duşa, actualul ministru al Apărării şi l-a preferat pe Sorin Câmpeanu, de la Educaţie. Concomitent, strada i-a cerut să înceteze consultările cu partidele politice şi să opteze pentru un guvern de tehnocraţi, lipsit de politicienii pe care-i asociază automat corupţiei. Pretenţia este absurdă şi dovedeşte lipsa de cunoştinţe asupra legislaţiei. Este păcat că oameni care vor respectarea legilor au ajuns - probabil din exces de zel - să-l şantajeze pe şeful statului că-i vor cere demisia dacă nu le va da ascultare. Asta ar însemna să încalce prevederile Constituţiei - mama tuturor legilor - care-l obligă să consulte partidele politice la formarea unui guvern. Înţelegându-le lehamitea antipoliticianistă, i-aş ruga să-şi reconsidere poziţia şi să înţeleagă că nerespectarea regulilor şi legilor duce automat spre haosul în care orice fărădelege este posibilă. Iar victimele imediate suntem noi, oamenii obişnuiţi, care visăm la o normalitate civilizată! Cu tot respectul, astfel de atitudini seamănă ca două picături de apă cu aceea a senatorilor care au respins în bloc, fără a încerca măcar amendarea proiectului de lege anticorupţie al deputatului Bogdan Diaconu.
