Editorial LA ŢINTĂ - Impuneţi dictatura legii, nu a haosului străzii!
Acesta este imperativul prezentului. Raţional nu există altă cale, oricât de mult le-ar plăcea unor mijloace mass-media să apese pe acceleratorul patetismului colectiv. După mai bine de o săptămână de la tragedia din clubul bucureştean, se conturează un adevăr care nu este colectiv şi, deci, unanim acceptat. Mai întâi, este obsedanta creştere a numărului morţilor, care ajunsese duminică dimineaţa la 44, egal cu al mucenicilor biblici - păstrând proporţiile, bineînţeles. Alt aspect al său ar fi acela că putreziciunea este mai întinsă decât puteam bănui şi în cele mai urâte coşmaruri. Apoi n-ar trebui omis faptul că oameni pe care strada i-a aplaudat pe bună dreptate au printre ei sau printre şefi personaje corupte. Unii dintre politicienii de marcă, promovaţi pe bani mulţi de presă, s-au dovedit a fi nişte avortoni, ca să nu le zic rebuturi umane, câtă vreme onoarea lor nu trece de nivelul buzunarelor proprii sau ale conturilor în bancă. Pe de altă parte, s-a dovedit încă o dată că proasta administrare a treburilor publice aduce moartea printre cetăţeni. Sau schilodirea lor pe viaţă, pe care n-o poate răscumpăra ceva sau cineva. Dar cui îi pasă, cât timp şi BOR dă cu mucii-n fasole şi a ajuns să fie contestată - pe bună dreptate - de stradă? Dacă vrea să facă afaceri şi din moartea enoriaşilor, apoi statul trebuie s-o taxeze ca pe o firmă. Şi să n-o mai bombardeze cu danii din banii contribuabililor în schimbul predicilor aducătoare de voturi. Pentru că asta este o ticăloşie implementată tacit, în afara oricărei legi a firii. Să-şi plătească şi clerul ortodox obligaţiile ca oricare dintre cetăţeni sau societate comercială. Dar nu ca o condiţie impusă de protestatarii din stradă, care vor să fie recunoscuţi drept guvernanţii momentului, ci ca o minimă dovadă de spirit civic. PF Daniel nu este fiul lui Dumnezeu şi nici supuşii lui nu pot fi sfinţii din calendar cărora le poartă numele.
Protestatarii au început un război legitim cu corupţia. După ce au obţinut demisia Guvernului Ponta, continuă cu presiuni contra parlamentarilor, conducerii BOR şi a tuturor instituţiilor statului. Mi-e greu să cred că nu-şi dă cineva seama că negarea oricărei autorităţi duce spre haos. Şi mă tem că sunt forţe obscure interesate de inducerea impresiei că România este o ţară neguvernabilă. Chiar şi presiunile făcute asupra şefului statului, căruia încearcă să-i impună încălcarea Constituţiei, interzicându-i consultările legale cu partidele pentru formarea unui nou guvern, sunt aberante. Demonstranţii pun la zid formaţiunile politice, însă, paradoxal, vor să legalizeze Partidul Piaţa Universităţii sau Partidul Colectiv. Asta pentru că probabil spiritele lucide realizează utopia societăţii fără partide politice. Iar democraţia tradusă prin puterea poporului funcţionează cu plusurile şi minusurile ei în statele acolo unde nu are origine iliesciană, ca la noi.
Alegerile anticipate sunt o himeră, câtă vreme legea după care s-au organizat în 2012 a fost abrogată, iar cea nouă nu se poate aplica deocamdată. Chiar dacă s-ar ajunge la anticipate, rezultatul n-ar putea fi validat nici măcar de controversata Curte Constituţională. Candidaturile pe liste de partid vor impune tot nume vechi, de tovarăşi de drum, eventual cu păcate dovedite în dosare dosite, ca să poată fi dirijaţi cum cer interesele de moment. Şi în acest timp, mijloacele mass-media alimentează nesiguranţa prin încurajarea legiunilor de fripturişti din neamul lui Dinu Păturică. Concluzia este una singură: dacă nu ne vom trezi la timp, vom avea parte nu de impunerea dictaturii obligatorii a legii, ci de anormalitatea dictaturii străzii, sinonime cu haosul aducător de şi mai multă suferinţă şi moarte. Asta ne dorim, oare?...
