Editorial LA ŢINTĂ - Globalizarea terorismului
Deşi unora le-ar putea părea cam forţată formularea, eu nu găsesc alta. Ceea ce se întâmpla acum vreo şaizeci şi ceva de ani prin Orientul Mijlociu, s-a transferat în America şi, mai nou, în Europa. Faptul că s-a permis naşterea unor state prin şantaj terorist, a creat precedentele pentru perpetuarea acestei metode. Lumea aşa-zis civilizată se agaţă de drepturile omului şi tratează cu îngăduinţă excesele fanaticilor cărora li se promite raiul nu ştiu cui, dacă vor muri de gât cu cei pe care capii lor îi definesc drept duşmani. Nevinovaţii care mor în atentate parcă nici nu mai contează, fiind trataţi drept victime colaterale. Pacea mondială nu se poate obţine prin toleranţă păguboasă faţă de criminali, indiferent ce religie sau orientare politică ori sexuală au aceştia. Pentru mine, cei ce se plasează în afara legilor omeneşti, nu au dreptul la protecţia lor. Au făcut o alegere, să sufere consecinţele! Chestia aia cu exemplul de îngăduinţă creştină este o tâmpenie când vorbim despre oameni crescuţi în ură faţă de toţi cei ce nu sunt de rasa, religia sau obiectivele lor. Ei sunt necruţători, unelte oarbe şi nu merită să fie trataţi altfel decât ca nişte obiecte, pentru că altfel se vor simţi încurajaţi să-şi exercite mai departe teroarea asupra celor care se tem de ei.
Iată, Parisul a fost supus pentru a doua oară în câteva luni de zile unui atac terorist. Au murit mai bine de 120 oameni nevinovaţi pe caldarâmul străzilor, într-o zi de vineri, 13. Printre ei s-a anunţat că au fost şi doi români. Ceea ce s-a petrecut acolo a trecut pe planul doi tragedia din Colectivul bucureştean, provocată de teroriştii şpăgii mioritice. Mass-media noastră a respirat uşurată, când i s-a ivit un subiect nou, cu care să ne terorizeze în continuare. Ore la rând n-am mai văzut şi auzit comentarii şi discuţii decât despre morţii de la Paris. În urmă cu luni de zile scriam alt material în acest colţ de pagină, în care îmi afirmam dreptul de a nu mă identifica sub vreo formă cu victimele acelui atentat contra unei redacţii care-şi bătuse joc de profetul Mahomed. Dar şi atunci susţineam că terorismul trebuia scos imediat, fără şovăire în afara legilor. Urmarea: Europa şi-a deschis porţile pentru migranţii care fug - chipurile! - de frica teroriştilor ISIS şi nu numai, şi-şi caută scăparea la noi. Mai-marii lumii i-au primit cu braţele deschise pe cei mai bine de un milion de refugiaţi. Ba chiar au impus cote obligatorii de migranţi pentru ţările membre UE. Franţa a fost cel mai mare susţinător al politicii cancelarului german Angela Merkel de primire a străinilor de continent şi acum plăteşte pentru a doua oară preţul de a fi bombardat poziţiile ISIS din Siria. "Allah Akbar!" este strigătul războinic al mahomedanilor de mai bine de 1.400 ani. El s-a făcut auzit şi la Paris, vineri seara. Nu ştiu dacă a fost sau nu o diversiune, sunt organisme specializate care trebuie să descopere asta şi apoi să propună - şi dacă este cazul - să impună soluţiile pentru ca securitatea oamenilor paşnici să nu mai fie doar un concept teoretic. Altfel vom globaliza prostia, cu efectele de rigoare!...
