Editorial LA ŢINTĂ - "Muşcătura" lui Băsescu
Stau şi mă minunez cum reuşesc cei care sunt la butoanele puterii înţolite-n straie tehnocrate să-i dea muniţie de război lui Traian Băsescu. Fostul preşedinte, aşa cum mă aşteptam, este destul de oportunist ca să nu rateze ocaziile ce i se ivesc şi să-i troznească pe toţi la mir. Şi bine face, pentru că prostiile se cer amendate! Bunăoară, chestia cu guvernul tehnocrat al lui Cioloş a răsuflat încă de la prima declaraţie de susţinere politică. Liberalii n-avea sângele potrivit în instalaţie pentru a i se opune şefului Iohannis. Asta ca să nu mai spunem că partidul peticit din cioburi de iubire avea scurgeri de lichid puturos, de informaţii şi de toate neamurile pe unde te poţi aştepta sau nu. Şi nu dispunea nici măcar de pampers, ca să nu spun de altceva, pentru a nu se face de rahat la orice ieşire publică. Social-democraţii au pozat în fete-fecioare, cât timp Liviu Dragnea şi-a sărbătorit victoria asupra lui Victor Ponta şi Gabriel Oprea - cel care se simţea bine numai cât timp era cu c...l în două luntrii. Atunci când a reuşit să-l impună pe Vasile Dîncu la ministerul pe care l-a stăpânit el, baronul de Teleorman a lăsat-o moartă cu mofturile de virgină, realizând că nu mai dădea bine poziţia de mimoză cu mustaţa lui de haiduc pensionat înainte de vreme. Şi a făcut anunţul de rigoare că va sprijini şi PSD învestirea guvernului lui Dacian Cioloş. Băiat deştept, nu s-a cramponat ca o leliţă de nevoia asigurării interesului naţional. Şi nici nu s-a lipit cu super-glue de coada celui care-i întorsese fundul, ca să nu scape vreo dorinţă din ochii fostului Herr Burgermeister Klaus von Hermannstadt, adică Sibiu. Licuricii alde Călin Popescu Tăriceanu, cu partidele lor liliputane, nu contau în economia votului. Şeful Senatului pus acolo de Victoraş Viorel, care a înţeles să-i răsplătească astfel trădarea, trebuie să se gândească tot mai serios la anii pensiei, inclusiv aia suplimentară pe care şi-a votat-o. Şi să le zică mulţumesc ălora care-i vor trage fotoliul de sub şezut, pentru că ar avea o şansă să nu se mai facă de băcănie, în declaraţiile date cu morga aia britanică fătucilor de la televiziuni, care nu voiau ori aveau ordin să nu-i observe panseurile ălea de babă ofilită, ajunsă la menopauză.
Traian Băsescu a fost şi rămâne un animal de pradă în apele puturoase ale politicii mioritice. Pentru el, oricine nu i se supune este duşmanul care trebuie exterminat. Şi nu ezită s-o facă, fără scrupule, la orice oră din zi sau din noapte. Repet: a fost şi rămâne cel mai tare-ntre hotare pentru că nu are adversar! Iar tâmpeniile care s-au făcut cu numirile controversate de miniştri în Cabinetul Ciol(an)oş - cu miniştri play-boy pe care paparudele de pe trotuarele Facebook-urilor l-ar fi vrut şef oriunde şi oricum, cu o cucoană fără studii de Drept la Justiţie ş.a.m.d. - i-au dat posibilitatea să iasă elegant din capcana angajamentului că-l va susţine. Sigur că ăla era ordinul PPE, dar era prea mare oportunitatea de a poza într-un politician interesat de soarta poporului ca să nu marcheze decisiv, anunţând că partidul lui se plasează de la bun început în opoziţie. Cică, după ce şi-au anunţat susţinerea PNL, PSD, UDMR, UNPR, oricum Cioloş cu gaşca lui de adunătură politică mascată în tehnocraţi avea să treacă fluierând de votul de învestitură, chiar şi fără cei opt parlamentari băsişti. Traian Băsescu a renunţat la manierele de matroz rătăcit într-o cârciumă ordinară din nu ştiu ce port prăpădit şi i-a bălăcărit ştiinţific, ca să priceapă şi tăntălăii care au gafat cu alegerea miniştrilor. Pentru că nu se poate să pui şef la şoferi un cioban, darămite o croitoreasă la un institut aerospaţial sau de cercetări nucleare!
Acum să vezi altă dandana: va fi o aglomeraţie în opoziţia asta, încât vai de bătăturile de la mergătorii partidelor! Numai că Băsescu şi-a oferit ocazia să se poate lăuda că el a avertizat de la bun început că guvernul ăsta nu e de Doamne-ajută şi că s-a declarat din prima că este în opoziţie cu urmaşii lui Ponta la Palatul Victoria. Un fost premier căruia, perfid, tocmai el i-a luat apărarea, spunând că nu e normal ca strada să impună căderea unui guvern. Eu îl înţeleg, pentru că tare i-ar fi plăcut să poată spune că el l-a trimis la odihnă. Că a făcut-o de fapt Dragnea, pe o înţelegere cu Iohannis sau cu el, cu Băsescu, n-o va spune decât dacă va considera că "muşcătura" asta îi poate folosi lui şi partidului de buzunar pe care-l conduce...
