Editorial LA ŢINTĂ - Aiureala noastră cotidiană
În ziua în care se împlineau 70 ani de la primul bombardament atomic asupra Hiroshimei, fix în 6 august, România intra din nou în şoc: de pe cerul său albastru dispărea planorul pilotat de Mircea Crăciun. Pur şi simplu, pământul parcă înghiţise aparatul de zbor şi pe experimentatul său pilot. Zile la rând, o anumită parte a românilor - ca să folosesc o formulare consacrată - s-a extaziat ascultându-l pe ultracompetentul, infailibilul şi inamovibilul secretar de stat Raed Arafat povestind ce desfăşurări de forţe a declanşat pentru găsirea planorului şi a pilotului. Vocea sa baritonală dădea încredere familiei celui dispărut şi milioanelor de compatrioţi. Ca să n-o mai lungim, căutările s-au extins prin vreo nouă judeţe, după ce nişte glumeţi alimentau momentele de breaking-news de la televiziuni cu anunţuri despre locurile unde - chipurile! - ar fi văzut ei cine ştie ce umbră pe cer. Luni la rând s-a făcut risipă de efort, forţe umane şi bani cu zero rezultate, până când, într-un târziu, s-a lăsat totul baltă. Tăcerea s-a aşternut peste subiect, spre disperarea familiei şi, de ce nu, a românilor care nu puteau trata ca pe o bagatelă faptul că planorul se dusese după Elodia. Să vă mai amintesc oare poveştile fantasmagorice cu extratereştri sau cu forţe străine care ar fi făcut să dispară un prototip de aparat de zbor cu care se puteau cuceri în viitor şi alte lumi?...
Între timp, cineva a detonat bomba concluziilor în cazul aeronavei prăbuşite prin Munţii Apuseni, care fusese căutată ore la rând cu toate mijloacele sofisticate ale tehnicii de care dispuneau serviciile specializate, pentru a fi găsită de nişte moţi inimoşi, isteţi, care au făcut de râs sculele amintitelor servicii şi au reuşit să salveze vieţile supravieţuitorilor. Cică vinovat de crash (uite cum mă prostesc şi eu cu termeni străini, din nevoia de a mă face înţeles de tipii ăia sofisticaţi plătiţi cu bani frumoşi să ne dea comunicatele de care au nevoie şefii lor), ar fi fost pilotul Adrian Iovan. Nici nu s-a răcit bine subiectul şi a venit nenorocirea din Clubul Colectiv. Acelaşi omniprezent toboşar al nenorocirilor, secretarul de stat Arafat, a fost la post şi ne-a vorbit despre activarea planului roşu şi alte chestii delicate, de specialitate. Apoi a apărut atentatul terorist de la Paris, dar pentru acela n-a mai intervenit ca stea a salvatorilor dumnealui, căci aveau şi francezii oamenii lor. Nu ştiu dacă s-a erijat în specialist consultat de televiziuni şi pentru cazurile din Franţa, Belgia sau Germania, pentru că eu schimb canalul când îi aud numele sau vocea de când cu prăbuşirea acelui elicopter medical pe Lacul Techirghiol.
Numai că, sâmbătă, televiziunile au anunţat că s-a găsit epava acelui planor dispărut în 6 august. Un turist a găsit rămăşiţele aparatului, cu cele ale pilotului undeva pe Muntele Postăvaru, în Muchia Cheii, zonă scotocită vreo zece zile în vară de forţele coordonate de Raed Arafat, dacă am înţeles eu bine la timpul potrivit.
Eu nu întreb de ce avem acum un premier specialist în agricultură, după ce am avut oameni care n-au făcut armata promovaţi miniştri ai Apărării sau mai ştiu eu ce economişti pe la Sănătate. Nu cârtesc nici contra foştilor miniştri care au fost condamnaţi pentru o bucată de slană şi o palincă ori a unor capi din Poliţie care s-au lăsat mituiţi cu o mămăligă, nişte brânză ori cu nişte hrană specială pentru câini, ca să dea permise şi nici măcar contra magistraţilor care vindeau pe sute de mii de euro sentinţe de scoatere din cauză pentru acuzaţi de fraude de milioane. Şi n-o fac pentru că speranţele mele, ca şi ale milioanelor de compatrioţi că în ţara asta se va face dreptate scad cu fiecare zi şi nouă dovadă de corupţie tolerată, miruită şi iertată. De ce-o fi trebuit să cedeze presiunii străzii şi să demisioneze fostul premier Victor Ponta, că doar n-a verificat dumnealui Clubul Colectiv şi l-a găsit în regulă şi nici n-a aprins focul care a omorât zeci de compatrioţi?... Întrebarea este retorică, atâta vreme cât nici eu nu-mi pot explica ce mama dracului am căutat în stradă ca să-l apăr pe Raed Arafat de mânia lui Traian Băsescu, în 2012, câtă vreme nu mă mai dau în vânt după poveştile Şeherezadei de mai bine de cincizeci de ani. Cazul planorului, ca şi cele mai vechi, cu alte aeronave prăbuşite pe la Baloteşti, cu ani în urmă, oferă măsura competenţei unor tipi care s-au făcut de râs. Nu vreau să-mi închipui scenariul unei infiltrări teroriste, care ar trebui să fie contracarate de nişte "specialişti" care au greutăţi în a-şi găsi găurile fundurilor proprii, dar susţin că incompetenţii care nu înţeleg să plece singuri trebuie să fie zburaţi din posturile pe care huzuresc menţinând în ţara asta o stare de alandala în interesul altora, nu al românilor de rând! Apropo, mi-a plăcut să-l aud pe premierul Dacian Cioloş vorbind despre plata salariilor bugetarilor în funcţie de competenţă. Dar mi-e şi teamă pentru dumnealui, căci mulţimea celor din sistemul de pile, cunoştinţe şi relaţii care alcătuiesc camarilele de partid şi capacitatea lor dovedită de a se uni la vremuri grele s-a demonstrat parcă de mai multe ori decât ne-am fi dorit. Pentru că ei ne terorizează de zeci şi zeci de ani, nu de câteva zile, cum se întâmplă în vestul Europei şi n-am găsit soluţii ca să scăpăm de ei. Va reuşi oare premierul Cioloş, dacă nu va fi sprijinit onest de partidele politice importante, care contează cu adevărat în viaţa ţării?...
