Editorial LA ŢINTĂ - Decalogurile care curăţă clasa politică
PSD şi PNL, sub presiunea străzii, dau semne că ar vrea să-şi cureţe rândurile de cei care au păcătuit faţă de lege. Având în vedere că va fi o muncă de Sisif, rezultatele sunt greu de estimat. Şi asta cu atât mai mult cu cât formaţiunile politice nu sunt la prima tentativă de acest gen. Toate au murit în faşa declaraţiilor de intenţii. Dovadă sunt cei care au făcut cariere ca aleşi ai neamului. Şi pe care se chinuie să-i scoată în factor prim procurorii de la DNA sau de la alte structuri cu atribuţiuni în domeniul cercetărilor penale. "A venit timpul să facă sacrificii şi clasa politică!", grăia Emil Constantinescu din balconul de la Piaţa Universităţii în seara în care câştiga alegerile prezidenţiale din 1996. Apă de ploaie, abureală, fâsâială - cam aşa s-ar putea caracteriza ce spunea onorabilul. Monica Macovei încerca în urmă cu mai mulţi ani să impună un decalog prin care să cureţe rândurile fostului PDL, prin interdicţia pusă la candidaturile celor cu probleme morale, penale ş.a.m.d. I-au dat cu tifla şi colegii de partid şi restul politicienilor! Acum s-a reluat ideea plăcută proştilor, care nu înţeleg că ei n-au minima şansă de a lua locul celor care au dosare grele în spinare. O problemă ar fi pentru orice partid identificarea unor potenţiali candidaţi care să vrea să devină ţintă pentru procurori. Pentru că în lumea noastră atât de coruptă, nici mândrele acelea care fac animaţie pe la emisiunile de la miezul nopţii nu mai pot fi creditate drept sfântuliţe.
În Argeş se discută că nu ştiu câţi primari - foşti sau în funcţie - n-ar mai avea sprijinul PNL sau PSD pentru o nouă candidatură anul viitor. Chiar dacă s-ar întâmpla aşa, ar putea s-o facă fie ca independenţi, fie ca membri ai altui partid. Şi nu e glumă, pentru că ştiu cazuri în care unora dintre consilierii noştri locali li s-au făcut deja oferte de a prelua conducerea organizaţiilor municipale a partidelor Monicăi Macovei sau Mircea Geoană. Exemplele nu se opresc aici, pentru că a fost bătălie mare şi pe partidul tăricean, dar numai în vremea în care făcea parte din arcul guvernamental. Acum, fiind ceva mai slăbicean, a scăzut la cote de avarie interesul celor ce erau curtaţi ca nişte gagici politice. Discutam zilele trecute cu un tip care are la activ câteva mandate de consilier local la ţară şi care a candidat şi la postul de primar. L-am întrebat direct dacă-l mânca nasul să mai încerce o dată, mai ales că ocupantul postului cade sub incidenţa decalogului politic. Omul mi-a zis scurt şi la obiect că, şi dac-ar fi aşa, nu şi-ar pune gâtul pe butucul interesului local. Şi a argumentat că trei ani din mandat ar fi primar doar cu numele, căci i-ar fi frică să-şi pună semnătura pe acte. Ca dumnealui sunt mulţi cei ce-l critică pe şeful administraţiei publice locale, căruia i-ar vrea locul doar pentru a-şi trece funcţia în CV-uri, dar nu pentru a-şi asuma şi responsabilităţile pe care le presupune. Una peste alta, chestia cu decalogul politic este o găselniţă şi, deopotrivă, o capcană în care au căzut - printre alţii - chiar unii dintre iniţiatorii săi. Exemplul imediat care-mi vine în minte este Victor Ponta, un adevărat deschizător de drumuri pe domeniul lustraţiei. A demisionat din fruntea PSD şi apoi a guvernului şi, dacă rămâne membru al partidului care l-a făcut mare şi consecvent în a respecta decalogul, rămâne fără "coledzi". Cât despre ceilalţi tovarăşi de suferinţe din dosariada naţională, numai spălătoria chimică mai poate să-i scoată la culoare pe cei dedulciţi la mierea corupţiei. Un singur lucru este clar: nu vom avea criză de candidaţi nici la locale şi nici la parlamentare. Iar printre ei vom găsi destui cavaleri ai tristei figuri, pe care-i ştim de ani şi ani. Ei sunt necesari pentru că, având dosare, pot fi manevraţi mai ieftin decât alţii.
