Editorial LA ŢINTĂ - Politica de cafenea
Asta se practică tradiţional pe meleagurile mioritice: politica făcută "la una mică". Tot românul care se respectă (a se citi care crede că ar avea o anume valoare pe piaţă) se adună cu cine se nimereşte şi pune ţara la cale. Şi asta cu atât mai mult într-un an electoral cum este 2016. Acum nu zic neapărat că unii "şi-au tras" cluburi sau cafenele pentru a avea unde să-şi adune clientela politică, pentru că destui au luat ţeapă cu pomenile electorale pe caiet. Cert este însă faptul că vorba veche conform căreia cine se aseamănă se adună are încă o acoperire faptică solidă.
Lăsând filozofia de doi bani la o parte, anul în care abia am intrat este şi oniric pentru destui dintre cei care-şi fac visuri de mărire şi se opintesc să iasă cumva din anonimat. Cei mai mulţi sunt instalaţi pe scaunele acelea scumpe de consilieri locali, din care speră să-şi dobândească sceptrul de voievod de Curtea de Argeş. Adică de primar, ce s-o mai dăm la-ntors. Unii consideră că după vreo 15 ani petrecuţi în legislativ, ar cam fi timpul să se arunce şi dumnealor la pensia promisă primilor aleşi ai urbei de către parlamentarii care, după ce şi-au asigurat bătrâneţile, promit să-i lase să se dedulcească la bănişori albi şi pe alţii. De la care aşteaptă, bineînţeles, voturile pentru un nou mandat, aşa, către sfârşitul toamnei.
Fără a fi răutăcios, actualul legislativ municipal este cel mai slab din istoria de după 1990. N-o spun eu, ci chiar unii dintre membrii săi, pe care nu prea am cum să-i contrazic. Şi când afirm asta, mă gândesc la un fapt simplu: n-am văzut proiecte de hotărâre promovate în actualul mandat de vreun consilier local. Toate i-au aparţinut primarului Nicolae Diaconu şi, chiar dacă mai chinuit - unele dintre ele - s-au aprobat până la urmă aproape în totalitate. Şi asta nu neapărat pentru că edilul-şef ar avea o extraordinară capacitate de convingere sau că ar fi un excelent comunicator, ci pur şi simplu pentru că onorabilii noştri aleşi locali n-au idei. Dac-ar fi fost după dumnealor, probabil că n-ar fi reuşit să-şi ia indemnizaţiile, câtă vreme fără proiecte de hotărâre nu se pot ţine nici şedinţele de comisii, darămite cele de plen. Şi-atunci, vorba unor vecini ai noştri: nema şedinţa, nema denghi! Apoi să nu uităm că după trei ani şi jumătate din actuala legislatură, sunt consilieri locali care n-au ajuns să conducă măcar o şedinţă de plen. În aceste condiţii, cum am putea noi să dăm încredere unuia care n-a avut măcar un proiect în cei patru ani de mandat şi n-a prezentat garanţii pentru a fi propus formal ca preşedinte de şedinţă, dar care a fost plătit doar pentru că proştii de noi l-am votat?...
Primarul Diaconu, oricât o dă după copac, e greu de crezut că nu va mai candida. Sigur, se vorbeşte despre faptul că ar vrea mai sus şi că nu i-ar displace să-şi treacă în CV un post de parlamentar şi, în cont, pensia aferentă. Dar pentru asta ar trebui să-şi facă loc prin retragerea voită sau impusă a actualilor ocupanţi ai fotoliilor din forul legislativ suprem al ţării. Deci, până la cioara din gard, omul care nu visează cai verzi pe pereţi va căuta să nu scape vrabia din mână. Nici viceprimarului Cristian Mitrofan nu i-ar displăcea să mai urce o treaptă şi să ajungă "the only one". Iar cea mai bună dovadă este faptul că se leapădă - declarativ - ca Adam de rai de o asemenea posibilitate. Şi n-o face decât că ştie că în partidul în care a venit sunt alţii la rând, cum ar fi Costică Panţurescu, omul care "a cam furat-o" în serie muncind pentru alţii. Asta nu înseamnă că ALDE Mitrofan nu poate candida pentru o altă formaţiune politică, în care caută să-i atragă pe majoritatea prietenilor care-i alcătuiesc "curtea şi alaiul". Singurul care şi-a anunţat intenţia clară de a candida este consilierul (fost) independent Nicolae Nedelcu, care susţine sus şi tare că "Ninel e terminat". Duminică, tipul s-a instalat lider al unui partid de pe certificatul de naştere al căruia abia dacă s-a uscat cerneala şi acum cu atât mai mult se consideră îndreptăţit să pună ge(o)ana pe biroul primarului în funcţie. Şi pentru că suntem la capitolul partide noi, rămâne de văzut ce va face deputatul Mihai Deaconu, ajuns secretar general la nivel naţional. Pentru că nu e de crezut că va lăsa de izbelişte tocmai oraşul în care trăieşte. Poate este îngrijorător faptul că nu pare chiar hotărât să dea deocamdată cărţile pe faţă în privinţa candidatului. Să fie acesta oare Luca Marian Căruntu sau cineva din afara actualului legislativ?... Liberalii spun că au candidat puternic, dar până nu-l vedem, o luăm ca pe o declaraţie de complezenţă. În rest, nu prea văd cine ar putea emite acum pretenţii într-un oraş în care nu se ştie prin ce se traduce formularea de societate civilă. Într-o vreme în care se promovează tehnocraţia - în care eu nu cred, pentru că tipii de acest gen s-au dovedit a fi mai degrabă teoreticieni decât practicieni - n-ar fi exclus să apară vreun independent care să ia ochii votanţilor. Deci, ca să închei cu politica de cafenea, personal nu mă tem că nu vom avea candidaţi la primărie. Dar nici că vom duce lipsă de mir - la o adică - într-o cetate istorică în care există un scaun arhiepiscopal...
