Editorial LA ŢINTĂ - Criza de autoritate: "unde nu e moral, e corupţie!"
Doamne, câtă dreptate avea Caragiale! Majoritatea scrierilor sale sunt profetice pentru acest spaţiu existenţial mioritic. "Miticii" lui au puiat într-un hal fără de hal, încât şi după mai bine de un veac de la moartea celui mai mare dramaturg al nostru, îi găsim peste tot. Dar micimea lor sufletească îi exclude din Pantheonul în care nu au ce căuta jigodiţii, oricât de instrumente ale mâniei divine ar fi pentru a ne pedepsi pentru că ne-am vândut prea des şi prea ieftin sufletele diavolilor ce ne-au sărăcit şi înfometat de când ne ştim. După 1989 am sperat la mai bine şi ne-a trebuit amar de vreme ca să ajungem la adevărul ce se prefigura încă din momentul respingerii punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, în primăvara anului 1990. Înşiruirea frustrărilor ne-a măcinat rezistenţa până când ne-am trezit din somnul raţiunii în prăpastia disperării. Suntem vinovaţi că am renunţat la luptă şi că ne-am ticăloşit, aşteptând să ne pice para mălăiaţă-n gurile ştirbite de mestecatul vântului. Şi pentru asta am plătit şi vom mai plăti, căci am tăcut când legile bunului simţ ne dictau să nu ne solidarizăm cu cei ce n-aveau alt Dumnezeu decât poftele lor de putere. Adevărul istoric este că am fost atât de mici la suflet încât să acceptăm tacit executarea Ceauşeştilor pe baza unei sentinţe stabilite dinaintea acelui simulacru de proces de la Târgovişte. Deocamdată, pentru acel act samavolnic am plătit cu suferinţă doar noi, amărâţii ţării.
Corupţia sistemului comunist a fost preluată, dezvoltată şi aplicată cu un cinism fără de care nu putea avea succesul înregistrat în contemporaneitatea noastră. Cinismul exclude din faşă morala, aşa că orice exemplu s-ar aduce nu va face altceva decât să întărească regula generală. Haideţi s-o luăm metodic - pas cu pas - cum adoră să spună scrâşnit un clasic al vremurilor noastre. Cei care au avut pâinea şi cuţitul la dispoziţie şi-au tăiat porţii mari din banii ţării la sfârşitul anului trecut. Demnitarii şi parlamentarii se pot îmbuiba, în timp ce proştii ţării sunt liberi să facă foamea. Lor li se aruncă în obraz, ca o sudalmă ori ca un blestem, anunţul că au avut ghinion şi visteria se golise deja când a venit rândul lor. Şi-atunci, cum să-i mai respecte lumea pe cei care-o conduce, cum să nu-i huiduie de câte ori deschid gura în public, cum s-a întâmplat în 24 ianuarie? Criza de autoritate evidentă este generată de lipsa de moralitate a politicienilor-giruetă, care o dau la întors după cum bate vântul intereselor. Cum să mai aibă încredere în ei cetăţenii, după ce sucesc tururile alegerii primarilor mai ceva ca bazoanele pantalonilor?... Orbul găinilor par să facă legea la liberalii care vor musai două tururi de scrutin la alegerea primarilor, în condiţiile în care ei nu au alianţe cu alte partide, ca pesediştii, şi riscă s-o fure într-un stil barbar. Iar dacă nu vor face stânga-'mprejur rapid, s-ar putea să nu mai aibă în ce să-şi dea cu tesla. Pentru cetăţeanul de rând este insuportabil să achite costurile vieţii la nivel occidental şi să deţină venituri la standard comunistoid. Ceea ce s-a întâmplat în decembrie trecut şi în acest ianuarie - când cuvântările şefului statului şi al guvernului au fost bruiate duminică - prefigurează campanii electorale mizerabile, împănate cu minciuni cinice, în ceea ce priveşte promisiunile şi asezonate cu lovituri sub centură din toate poziţiile, în care blasfemiile vor deveni instrumente de lucru pentru atingerea obiectivelor grupurilor de interese.
Mă opresc deocamdată aici, citând din Caragiale ca din cartea sfântă a învăţăturilor universal valabile. Şi nici măcar nu mă crucesc de faptul că aleşii noştri fac totul pe ouă sau pe cecuri, între ei, în spatele uşilor închise şi caută să ne fraierească la nesfârşit. Dar sper din toată inima să ne vină la cap mintea românului cea de pe urmă şi să ne scăpăm de nărăviţii în rele prin voturile pe care le vom da anul acesta. Ori noi, cei ce nu mai putem răbda - ori ei, îmbuibaţii de ieri şi de azi, care se vor şi de mâine. Altfel vom muri cu zile!...
