Editorial LA ŢINTĂ - Decalogul viciilor
Asta ne trebuie mai mult decât orice. S-a demonstrat că integritatea e un fel de rahat cu apă rece. În decalogul ei mai cred numai masochiştii. Să mă explic. Scriam recent că eu eram gata să trag apa după decalogul politic avansat de partide. Convingerea mea nu era generată de nevoia de a mă da mare. Sau de a poza în a fi mai al dracului decât alţii. Ci din bunul simţ ţărănesc nativ, care mă face să refuz - pe faţă - curvăsăria de toate zilele, care face parte din structura noastră genetică. O precizare: accept nimfomania, ca o boală, orientările sexuale, politice, n-am ceva cu vegetarienii sau cu alte categorii, cu condiţia să nu mi se impună. Apoi, de ani de zile mă învârt printre politicieni şi am învăţat destule lucruri care să-mi întărească decizia de a nu mă înregimenta într-un partid. Bunăoară, mi-aduc aminte de declaraţii electorale bombastice, prin care unii au ajuns parlamentari. Una dintre ele era aceea de a interzice categoric traseismul politic. Păcăleală: încă înainte de a fi aleşi, partidele lor au cooptat personaje dubioase de pe linia de centură a politicii naţionale. Mai nou, au pus la loc de cinste aceeaşi interdicţie pentru candidaţii la primării sau la alegerile parlamentare. Mărturisesc că atunci când am văzut cinismul cu care pozau în fete-fecioare "rătăcitorii", am avut o senzaţie de greaţă. Şi am anticipat nevoia lor de a călca în picioare acea parodie blasfemiatoare de decalog, plagiată fără ruşine din religia creştină. "Să nu râvneşti la bunul altuia!" - a devenit la politicieni porunca "Să nu ai dosare la DNA!" Altfel spus, să nu fii dobitoc, ca să rişti să ajungi condamnat. Nu vreau să merg mai departe, căci nu mi-ar ajunge toate paginile ziarului pentru o asemenea pledoarie. Mai ales când oameni cu dosare au fost deja validaţi pentru noi candidaturi. Şi au fost unşi cu mirul încrederii patriarhilor partidelor, pentru că e sărăcie mare de oameni descurcăreţi. Cam la fel cum e şi cu fotbalul nostru. În care responsabilii se plâng de penuria de talente. Numai că în politica noastră contează cel mai mult abilitatea cu care se driblează codurile de legi, statutele partidelor şi regulile interne. Am ascultat mai multe variante despre o anume validare pentru candidatura la un post de primar, ignorându-se evidentul traseism. Practic s-a ajuns la un soi de operaţie de schimbare de sex. Personajul respectiv a fost declarat cumva femeie, dar asta nu înseamnă că va ajunge vreodată să merite şi titlul de mamă eroină. Însă nu-l va opri ceva sau cineva să-i adopte şi să le dea să sugă membrilor partidului în care a fost teleportat de interese pe care nu-mi permit să le definesc. Acum un apel: vă rog, dragi cititori, să nu faceţi o tragedie din asta! Dacă nu puteţi să vă stopaţi nevoia de a vă răsti la bocanci, face-ţi-o, pentru a vă proteja sănătatea. Şi bucuraţi-vă că politicienii noştri au rezolvat cu competenţa care-i defineşte cea mai mare problemă a neamului românesc: au interzis fumatul în spaţiile publice închise! Nu sărăcia, bolile pe care le genera, ticăloşirea şi noianul de lipsuri erau marile noastre probleme. Câtă vreme ne putem păstra fumurile, totul e OK! Deci, pentru mandatul viitor, prioritară va fi promovarea unui decalog al viciilor, care definesc cel mai bine personalitatea umană. Iar tovarăşa personalitate trebuie încorsetată într-un cod de zece ordine, pe care să conteze fiecare şefuţ politic atunci când trebuie să bage pumnul pe gâtul nonconformiştilor ce nu se aliniază. "Cine nu e cu noi, e împotriva noastră, tovarăşi, şi cine e împotrivă, dispare! Să terminăm odată cu democraţia asta prost înţeleasă... Bun, dacă s-a-nţeles, pe loc repaus!"
