Editorial LA ŢINTĂ - Să dăm cărţile pe faţă!
Ziarul nostru a început acest an cu un scandal în prima pagină. Ţinta principală era un profesor de la Şcoala "Mircea cel Bătrân", Adriana Niţă. Povestea este destul de cunoscută ca s-o mai reluăm acum. Cert este faptul că s-au făcut destule valuri pe seama ei. Ceea ce nu ştiu cititorii noştri este faptul că investigaţia jurnalistică a fost declanşată de o informare primită din partea respectivei unităţi şcolare preuniversitare. În ea se afirma că existau nişte reclamaţii contra respectivului cadru didactic. Disponibilitatea de a ne oferi amănunte, dovedită de către unii dintre colegi, a fost de-a dreptul reconfortantă - pentru unele spirite. Dar a generat şi unele bănuieli. Din informaţiile pe care le deţinem, în ziua în care a apărut în ziar materialul, destule cadre didactice îşi frecau mâinile de satisfacţie. Dar, când am revenit peste câtva timp cu cazul copilului Mădălinei Fotache, s-a schimbat total situaţia. Unele spirite s-au inflamat şi chiar au formulat ameninţări care nu le fac cinste. La fel cum deranjant era modul în care se acţionase şi în cazul acelui copil dezavantajat de soartă, pe care colectivul îl respinsese la un mod umilitor. Unul dintre cititorii noştri a transmis dintr-unul din grupurile de pe Facebook că în cazul în care dascălii în cauză o vor da în judecată pe Mădălina Fotache, va veni să depună mărturie în instanţă cu alte lucruri ascunse de către cei de la Şcoala "Mircea cel Bătrân". Atunci, oricine ar fi putut bănui cel puţin că acolo erau anumite lucruri care chiar că nu făceau cinste colectivului profesoral.
Vă rog să nu mă înjuraţi pentru că folosesc poate obsedant termenul de "colectiv", dar consider că este cel mai potrivit pentru a înţelege corect anumite mentalităţi. Să mă explic: dintr-o discuţie purtată de un redactor al nostru cu directorul şcolii în cauză, am aflat nişte lucruri care m-au contrariat! (Nu-mi pot permite să fiu atât de prefăcut încât să spun că am rămas cu gura căscată, căci nu mai am vârsta la care pot face ca tâmpitul pe broscoiul ce vânează muşte cu limba - ca alţii). Deci, comisia de cercetare internă a scos-o pe prof. Niţă din cauză, găsind-o nevinovată. Întrebări: atunci de ce a mai venit acea informare de la şcoală la ziarul nostru?; cine şi câţi dintre colegii profesori au avut interesul s-o expună pe dumneaei oprobiului public?; de ce a fost pedepsit cu mustrare directorul Ionel Marinescu?... Mai departe: IŞJ cică ar fi dat chestionare elevilor, cerându-le să-şi dea cu părerea despre competenţa profesională a dascălului lor. Personal nu mi se pare normal, dar poate că legea le permite asemenea extravaganţe şi eu nu ştiu. Bine măcar că n-au făcut publice acele răspunsuri primite din partea unor minori. Tot de la dl. director Marinescu aflăm alt lucru care ridică semne de întrebare: prof. Adriana Niţă şi-a schimbat comportamentul faţă de elevi, fiind mai cooperantă ş.c.l. De ce a trebuit să-şi schimbe atitudinea, dacă nu i s-a găsit vreo vină? Mai degrabă cred că se dau nişte declaraţii prin care se încearcă inducerea în eroare a noastră şi a cititorilor. Mai întâi pentru că atâtea frânturi de adevăr şi omisiuni aruncate pe piaţă dovedesc faptul că oricât de bun comunicator ar fi cineva, când este pus să "mermelească" nişte situaţii, o dă în bâlbâială. Şi-atunci naşte în minţile unora ca mine bănuiala că au existat interese oculte pentru a ostraciza familia profesorilor Niţă, căci după soţ - cu câtva timp în urmă - i-a venit rândul şi doamnei. Iar atacul s-a dat unde erau mai tari, adică la rezultatele obţinute la olimpiade şi concursuri şcolare de Matematică. Pe care unii care visează să-i ia locul directorului Marinescu, după ce se va pensiona sau va fi pus pe liber, pot numai să le viseze. Să se simtă oare cineva ameninţat de familia Niţă?... Ei, ce părere aveţi despre această jumătate de adevăr pe care mi-am permis să v-o prezint ca ipoteză?...
Nu de alta, dar e o tâmpenie să ascunzi adevărul şi să-i educi pe copii - chiar şi indirect - s-o facă. Pentru că primul pas spre rezolvarea unei probleme este să-i recunoşti existenţa. Iar când o ştii, dar o bagi sub preş, îţi furi căciula! Se-aude, tovarăşi de la IŞJ? Dacă vreţi imagine bună pentru şcoli, scăpaţi de îmbârligătorii din sistem! O precizare pentru toată lumea: ziarul acesta nu strică imaginea vreunei instituţii, ci angajaţii ei, după cum s-a dovedit deja de prea multe ori! Iar celor care aberează că am avea ceva cu vestita Şcoală nr. 4, le replicăm cu paginile dedicate elevilor şi profesorilor care au obţinut rezultate bune la învăţătură - în cazul în care s-au priceput să le comunice. Această politică redacţională este valabilă pentru toate unităţile de învăţământ din Curtea de Argeş, pentru că n-am făcut, nu facem şi nu vom face discriminări!
