Editorial LA ŢINTĂ - Nu huliţi moaştele politice!
Cam ăsta pare să fie mesajul inteligent transmis de proiectul de lege contra defăimării, promovat recent de oamenii lui Liviu Dragnea. Dincolo de diversiunea cu categoriile defavorizate, minorităţile etnice, sexuale sau de altă natură, esenţa este protejarea "nubilei" clase politice de criticile presei şi ale oamenilor de rând, ce pot fi formulate în orice spaţiu, inclusiv cel virtual. L-am auzit pe onorabilul Codrin Ştefănescu pledând în favoarea proiectului şi aducând ca argument forte faptul că ar fi fost apreciat de guvernul israelian, de parcă noi am trăi în Ţara Sfântă. Dacă va fi adoptat - şi nu văd prin ce minune s-ar putea evita aşa ceva, în condiţiile actualei majorităţi parlamentare şi nu numai - se va băga pumnul pe gâtul tuturor criticilor. Amenzile prevăzute pentru cei ce-i vor încălca principiile sacrosante şi vor defăima sunt de la câteva milioane lei vechi până la miliard. Aşa, ca să se înveţe minte şi să-şi ţină toţi limba-n gură sau, dacă preferaţi - cum se spune în popor - căţeaua legată! Nu este o invenţie a pesediştilor de azi, care vor fi sprijiniţi de toţi politrucii ce au în spate trei membri, ci o reluare a unei iniţiative din ultimul deceniu al secolului şi mileniului trecut, lansată de oameni apropiaţi tov. Ion Iliescu şi sprijinită în bloc de toată clasa politică a timpului acela. Protecţia se întindea şi asupra familiilor politicienilor, cu soacre, cumnate, veri, verişoare, cuscri, cumetri, poate şi cu amante - căci tot se căzneau "băieţii deştepţi" să implementeze ceea ce guru Iliescu începuse să numească în derâdere "capitalismul de cumetrie". Dumnealui avea voie să se pronunţe, dar nu şi vulgul! Din fericire, până la urmă s-a renunţat la chestia aia, originală - resuscitată acum, în an electoral, când bălăcăreala va fi acceptată numai sub formă de "declaraţii politice", trâmbiţate de protagonişti, nu de chibiţi. În condiţiile astea, presa va trebui să laude cu supramăsură toţi politicienii, astfel încât să determine electoratul să le caute nod în papură candidaţilor. Şi să le dea cu ştampila de vot în cap la urne acelora care merită. Un exemplu: cel care ar îndrăzni să spună, să scrie sau să afirme în public că are o prietenă care e blondă, poate fi acuzat de defăimare de tipa în cauză, dacă s-ar rupe relaţia. Pentru că fata ar putea considera că i-a adus o atingere a imaginii proprii. Bancul acela, în care un tip salută o urmaşă a Evei cu "Bună, blondino!" şi răspunsul aruncat peste umăr - "Bine că eşti tu deştept!" - este mai mult decât relevant pentru o astfel de probabilitate. Deci, reţineţi: dacă proiectul legii defăimării va fi aprobat, orice politician care a prins mucegai în funcţie sau care aspiră la un astfel de statut trebuie privit şi tratat ca un iluminat, dacă nu chiar ca o întrupare mesianică, în faţa căruia avem doar dreptul de a face mătănii şi a ne da cu frunţile de pământ, arătându-i în semn de respect fundurile noastre, cu care unii dintre sus-puşii neamului par să gândească profund de peste 25 ani!
Cât timp încă mai pot, nu voi ezita să-mi exprim deschis scârba profundă adunată după atâta amar de vreme de speranţe braconate de politicieni. Pot spune fără teama de a greşi că fiecare ciclu electoral m-a îmbătrânit cu câte un deceniu. Am încetinit ritmul autodistrugerii prin faptul că n-am fost atras de optimismul disperat al unora, care se lăsau duşi de val mai ceva ca în "Ţiganiada" lui Ion Budai Deleanu - partea în care se descria raiul, aia cu "râuri dă lapte dulce pă vale... ţărmuri dă mămăligă caldă" ş.a.m.d. Cei care au schimbat pufoaica şi şapca proletară cu paltonul şi pălăria, dar şi apelativul "tovarăş" cu "domn" la începutul lui 1990, ne călăresc şi acum prin beizadele lor. N-au renunţat la valorificarea talentelor de matrioşka nici măcar dacă au schimbat păpuşarii. Iar amărâţii, educaţi în spiritul misticismului religios, care impuneau sfânta supunere fatalistă în faţa puternicilor zilei, s-au resemnat, refuzând să înţeleagă că orice organizaţie se face în interesul fondatorilor şi serveşte strict celor care o conduc. Dovadă este starea dezastruoasă în care se află sectoarele de bază ale vieţii social-economice, începând cu educaţia, sănătatea sau apărarea şi terminând cu economia, justiţia şi cu orice mai vreţi dvs. Ţara asta a fost jefuită, distrusă, umilită de ticăloşia celor care au condus-o, pe care nu mai avem nici dreptul de a-i înjura. Păi, dreptate e asta, oameni buni, din ţara manelelor?...
