Editorial LA ŢINTĂ - Globalizarea omeniei sau a ticăloşiei?
Asta este întrebarea existenţială care frământă majoritatea spiritelor lucide - câte-or mai fi - în ţara asta a noastră, care a început să se definească drept una a tuturor relelor. E de-ajuns să deschidem un ziar, un televizor sau, pur şi simplu, un telefon mobil, pentru a ne cutremura de ceea ce putem afla. Atunci când puternicii zilei sunt răsturnaţi de pe piedestalurile pe care se instalaseră cu gândul de a se veşnici acolo generând dinastii, ajung să fie anchetaţi de procurori pentru mită, corupţie, trafic de influenţă şi tot felul de rele - e clar că societatea în care trăim suferă. Şi nu oricum, căci rănile provocate de astfel de fapte antisociale au dat în septicemie şi trebuie operate de urgenţă. Problema este dacă avem specialiştii necontaminaţi şi destul de curajoşi să se angreneze în operaţii pe care alţii le-au categorisit deja imposibile. Şiruri întregi de aleşi ai neamului au ajuns să înfunde puşcăriile, fără să se recupereze mare lucru din ceea ce au furat. Mă crucesc când îl văd pe acel îmbuibat care stârnea isterie printre fiicele Evei prin 1990, când poza în spiritul novator de care ţara avea nevoie şi susţinea sus şi tare că industria românească era un morman de fiare vechi, iar agricultura un pariu păgubos. Spre satisfacţia stăpânilor lui, individul şi-a făcut datoria şi a distrus tot ceea ce se putea distruge, dând startul unui jaf naţional mai pustietor decât o invazie a lăcustelor în această ţară a lui Papură Vodă. Credeţi că întâmplător oamenii de rând, lehămetesiţi de sărăcia disperantă în care trăiesc, l-ar vrea preşedinte pe Vlad Ţepeş?...
N-am să inventariez condamnaţii din ultimii ani, dar un lucru este clar: se încearcă limitarea furturilor, prin mijloace deloc elegante, scuzate însă de scop. Cineva îmi sugera ieri dimineaţă că nici prin Argeş n-ar fi lucrurile chiar în ordine. Codificat, mi-a dat de înţeles că libertatea unora ar fi în mâna foştilor prieteni, pe care i-a apucat mâncărimea de limbă sau febra pixului ori a tastaturii în folosul procurorilor de la DNA. Iar printre ei s-ar număra şi foşti mahări, care s-ar mulţumi acum cu anonimatul unor candidaturi pentru consiliul local. Tot aşa, pe surse, am mai auzit că ar fi jale dacă s-ar da pe faţă rapoartele Curţii de Conturi întocmite ca urmare a controalelor executate pe la diverse Unităţi Administrativ Teritoriale. Cică acestea evidenţiază tâmpenii comise, care ar valora miliarde grele. Nu vreau să dau cu parul în baltă, dar nu uit că nu iese fum fără foc. Iar dacă mai simt sau văd disperarea unora care nu mai ştiu cum Dumnezeu să se întoarcă la Trabanturile sau Daciile din urmă cu câţiva ani şi la apartamentele de la bloc pe care le-au vândut imediat ce au prins cheagul necesar pentru a-şi trozni nişte viloance, nici nu ştiu dacă să mă minunez, să-i căinez sau să-i înjur. Dar îmi dă ghes Aghiuţă să mă întreb de ce-or fi vrând mai-marii lumii să ne globalizeze cu orice preţ?... Un singur răspuns, cu două variante, mi se pare plauzibil: au şi ei corupţii lor şi vor să-i şcolească la locul de muncă ori vor globalizarea teritoriului fără locuitori!
Personal n-aş avea ceva împotriva globalizării omeniei, pentru că altfel se va duce de râpă definitiv societatea în care trăim, care este din ce în ce mai materialistă şi judecă aproape totul prin prisma banului. Cu scuzele de rigoare, asta nu e globalizare, ci ghiolbanizare! Ca un incorigibil optimist, eu nu-mi pot pierde speranţele că va triumfa până la urmă raţiunea. Punctele mele de sprijin ţin de solidaritatea pe care ştiu s-o dovedească unii dintre semeni cu cei aflaţi în suferinţă. Şi am să vă dau un exemplu. Zilele acestea am declanşat o campanie de presă pentru ajutorarea Elizei Burilă, fata din Corbşori care - pentru a nu-şi pierde definitiv vederea - trebuie să meargă în Italia la o clinică. Acolo ar trebui să i se facă investigaţii de specialitate, după ce medicii noştri n-au reuşit să-i dea nu un diagnostic corect şi tratamentul de rigoare, dar nici măcar o speranţă. Mesajul transmis familiei acum un an sau doi - "Pregăti-ţi-vă de ce e mai rău!" - mi s-a părut a fi cinic. Încercarea disperată trebuie finanţată, căci fata va pleca duminică spre Peninsulă. Apelurile noastre n-au rămas fără ecou: la redacţie au venit nişte oameni care ne-au înmânat sume de bani ce au ajuns la destinaţie. Donatorii au ţinut la păstrarea anonimatului, le respectăm dorinţa şi-i felicităm că n-au uitat să fie oameni cu cei nefericiţi. Tocmai de aceea zic că sunt optimist în repunerea omeniei la locul care i se cuvine. Ar fi un pas spre reclădirea încrederii între noi, câştigându-ne astfel dreptul la viitor. Deci, să milităm pentru globalizarea omeniei, prieteni!
