Editorial LA ŢINTĂ - Caruselul mitomanilor
Este aiuritor pentru orice om care nu gândeşte cu partea pe care stă să audă declaraţiile greu de calificat în termeni decenţi pe care le scot pe sub nas aşa-zise vedete. S-ar zice că trăim în plin teatru al absurdului, că doar nu degeaba cel ce l-a inventat era român. Numai că unul de geniu, căci Eugen Ionesco a fost înfiat de francezi, care l-au făcut academician. Dacă rămânea la noi pe timpul comunismului, putea aspira cel mult la rangul de supravieţuitor al gulagului de la primul canal pe care a încercat să-l facă Gheorghiu-Dej, la ordinul lui Stalin, între Dunăre şi Marea Neagră sau din puşcăriile de exterminare de la Piteşti, Gherla, Aiud, Periprava, Rm. Sărat sau Dumnezeu mai ştie de unde.
Vorba lungă - sărăcia omului - deci să exemplificăm. "Mă simt foarte bine, am jucat bine, dar sunt dezamăgită că am pierdut meciul cu Ivanovici" - declara miercuri seara Simona Halep după meciul de la Dubai. O nucă-n perete perfectă pentru fătuca asta care s-a obişnuit să-şi fure fesul, minţindu-se singură şi dispreţuindu-şi fanii, câtă vreme-i păcăleşte de fiecare dată, făcându-i să spere că va putea câştiga şi ea un Mare Slam. Dar cu fiecare contraperformanţă din şirul tot mai lung care se prefigurează, Simona pare înscrisă pe panta care o va aduce la adevărata valoare (care-o fi aia, vorba lui Ion Ţiriac, care a fost şi rămâne un "ochi" ce nu se înşeală în privinţa "cailor de rasă"). Domnişoara din Constanţa a ajuns caz de targă pentru că nu are curajul să recunoască adevărul: degeaba ai talent, dacă nu-l dublezi cu muncă serioasă! Aşa că, părinteşte, i-aş recomanda să se apuce de politică, atâta timp cât mai are un oarecare capital de simpatie. Acolo se caută persoane agreate de marele public, iar minciuna nu este nici pe departe un defect, dimpotrivă, o calitate indispensabilă succesului. Iar mincinoşii care reuşesc să fie crezuţi şi să strângă voturi sunt adulaţi de fraieri. Păi altfel cum ar fi reuşit nenea Nelu Iliescu să ia vreo trei mandate prezidenţiale, Băsescu vreo două şi Iohannis să-l umilească pe Ponta la ultimele alegeri prezidenţiale?... Primul a fost "un preşedinte pentru liniştea noastră" şi sunt destui care i se închină şi acum ca unei icoane făcătoare de minuni, deşi a fost factorul decisiv în condamnarea şi executarea Ceauşeştilor şi apoi, prin teama de a se implica, cel în mandatele căruia caracatiţa corupţiei a cuprins toată România. Marinarul de cursă lungă care i-a urmat a perfecţionat sistemul, dându-le de lucru procurorilor pe termen lung, de nu mai au timp să vadă ce-a făcut dumnealui timp de un deceniu. Şi nu iau în calcul minciuni de genul "dacă mă suspendă parlamentul, demisionez în 5 minute", ci cu totul altceva... Cât despre Iohannis, votat în prostie în toamna lui 2012, paradoxal vorbeşte prea mult faţă de ceea ce realizează şi dezamăgeşte pe măsura speranţelor investite în dumnealui. Aş putea să mai evoc declaraţia lui Emil Constantinescu, din Piaţa Universităţii, făcută în seara în care a câştigat alegerile din 1996 - "A venit vremea să se mai sacrifice şi clasa politică" - sau pe cea a lui Crin Antonescu, din vara lui 2012, când se angaja provocator în faţa lui Traian Băsescu să iasă din politică dacă nu avea să fie demis la referendum. Strada a vrut guvern tehnocrat după tragedia de la "Colectiv", politicienii s-au prefăcut că-i fac pe plac şi i-au dat lui Cioloş o echipă care să compromită definitiv ideea de executiv naţional apolitic.
Acum, după tragedia care se conturează cu morţile inexplicabile ale bebeluşilor argeşeni, senatorul PSD Şerban Nicolae i-a cerut premierului să ia în calcul foarte serios o demisie, ca să nu plece de la Palatul Victoria în urma unei moţiuni de cenzură adoptate de parlament. Tragedia naţională este aceea că atâta timp cât vor decide soarta acestui neam nişte mincinoşi congenitali, n-avem viitor, cu sau fără Simona Halep!
