Editorial LA ŢINTĂ - Scrisoare deschisă către candidaţi
Ideea acestor rânduri mi-a venit urmărind o filmare cu telefonul făcută de un martor la înmormântarea unei bătrâne dintr-un sat uitat de Dumnezeu din fundul Moldovei, prezentată de o televiziune cu acoperire naţională. Ceea ce frapa acolo era mlaştina lutoasă care părea să-i înghită pe participanţi. Imaginile păreau a fi dintr-un ţinut în care timpul încremenise acum câteva sute de ani. Şi totuşi fusese înregistrată cu câteva zile înainte în anul de graţie 2016, din mileniul după Hristos! Practic nici nu mai contează unde fusese nemurită realitatea zilelor păcătoase în care trăim. Descurajant până la lehămetisire totală este sentimentul că trăim parcă sub semnul unui blestem ancestral de care nu putem să ne scuturăm, plătind păcatele generaţiilor de înaintaşi slugi ale Răului.
Tocmai de aceea m-am decis să mă adresez direct potenţialilor candidaţi la viitoarele alegeri din acest an. Şi să le spun verde-n faţă că ne-a fost de-ajuns să ne lăsăm păcăliţi ciclu electoral după ciclu electoral de minciunile lor. Şi să alegem de fiecare dată nu pe cel mai bun dintre cei mai buni, ci răul cel mai mic. Acel rău minim, pe care-l credeam la momentul votului, dar care s-a dovedit a avea posibilităţi de maximizare dincolo de limita suportabilului. Din fericire, pe-aici prin nordul Argeşului, cel puţin eu nu ştiu să fie multe locuri pe măsura celui despre care pomeneam. Încet, mai încet decât şi-ar fi dorit unii dintre noi, lumea a început să iasă din noroi, întuneric şi mizerie. Este un început care se cere continuat şi tocmai de aceea ţin să le spun candidaţilor noştri la primării, consilii locale, judeţene şi la posturile de parlamentari să se abţină să candideze, dacă nu se simt în stare să menţină ritmul actual al dezvoltării, dacă nu să-l depăşească. Şi să-i avertizez că dacă şi-au făcut socoteala să bage mâna-n banii comunităţii, îşi riscă libertatea. Aşa că, mai bine să-şi vadă de treabă! La fel le-aş spune şi primarilor care s-au mulţumit să fie numai semnatari de state de plată de când sunt în funcţie, aşteptând să le pice mălăiaţa pară politică în poală şi bănuţii de la ministere sau de la judeţ, fără să elaboreze un proiect cu finanţare europeană, să se lase, că s-au îmbuibat destul. Mai bine să se retragă singuri, înainte să fie alungaţi de voturile oamenilor cărora li s-au limpezit minţile, privind la ceea ce se întâmplă în localităţile învecinate.
Cât despre parlamentarii pe care nu i-am mai văzut de vreo doi ani prin colegii, n-am nici cea mai mică reţinere să-i invit să se retragă. Acum vreo opt ani îi supăram pe unii sau pe alţii când strigam că aş vrea să votez un parlamentar băştinaş, cu care să mă întâlnesc la piaţă sau la o terasă, cum mă întâlneam pe vremuri cu primarul Nicuţ. Ceream asta motivat de nevoia de a mă plânge parlamentarului meu de mizeria în care ne-a condamnat să trăim această clasă politică gata să se expună oprobiului şi ostracizării publice ca să-i fie ei bine. Faptul că nu le-a păsat de noi, e dovedit de absenţa din acest mandat. Cinismul care le este propriu îi va îndemna să vină cu cortegiile de clienţi şi pupincurişti de serviciu, ca să ne ceară votul, de parcă ar fi chiar îndreptăţiţi s-o facă. Nu m-ar mira nici să aud că s-ar fi sacrificat don parlamentar pentru mine, când a făcut ce nu trebuia, de a ajuns să fie cercetat de procurori. Păi da, că n-a vrut să-mi fie mie, alegătorului de rând, ruşine că a votat un pârlit. Şi - pe cale de consecinţă - că ar fi de datoria mea să-l votez din nou, ca să-i dau imunitate până când va reuşi cu colegii parlamentari s-o facă definitivă şi totală pentru ei, că doar tot neamul are nevoie de nişte simboluri, dacă nu chiar de nişte semizei. Tuturor potenţialilor candidaţi neserioşi le transmit un mesaj apăsat în numele celor sătui de nesfârşitele lor minciuni: scutiţi-ne de prezenţa voastră, care ne otrăveşte vieţile amărâte! Apropo: la dezbaterea bugetului municipal din acest an, un grup de cetăţeni i-a ameninţat pe aleşi că, dacă-i vor agasa, venind să facă oferte electorale pe la porţile lor, le vor sparge parbrizele. Eu nu cred că au glumit, ci mai degrabă că oamenii aceştia disperaţi de sărăcie şi nevoi simt că le-a ajuns cuţitul la os şi nu mai pot răbda. Oare mă înşel eu?...
