Editorial LA ŢINTĂ - Groapa lui Iohannis
Ăsta e locul în care agonizează România. Groapa asta a fost croită de Petru Groza şi Gică Dej, a fost săpată de politrucii lui Ceauşescu şi apoi adâncită de Iliescu şi urmaşii lui până la Băsescu şi Herr Werner Klaus, alintat de dată recentă cu supranumele de Ghiniohannis. Mai direct spus, politicienii de două paralele sunt vinovaţi că au sărăcit ţara şi poporul ăsta într-un hal-nehal, în timp ce ei s-au îmbogăţit cu o nesimţire greu de acceptat într-o lume normală. Numai că românii nu-şi găsesc locul într-o lume normală, nu sunt doriţi acolo decât ca slugi şi acest statut li se aplică datorită conducerilor pe care le-au ales nici nu mai contează prin ce manevre oculte. Democraţia la noi este dirijată şi botezată drept originală, ca să fim duşi de nas mai uşor. Cei care au băut ani la rând nechezol în loc de cafea în timpul lui Ceauşescu şi l-au preamărit pe "geniul din Carpaţi", mă vor înţelege mai bine. Dar mă vor şi înjura din adâncul sufletelor vechile şandramale comuniste sau beizadelele cu care au întemeiat dinastiile corupte ce conduc exclusivistul actual capitalism de cumetrie ce ne călăreşte de la moartea lui Ceauşescu.
Intrând în miezul problemei, trebuie să remarcăm că unul dintre evenimentele săptămânii trecute a fost prăbuşirea preşedintelui ţării în topul popularităţii, concomitent cu ridicarea unui poliţist, care a denunţat mizeriile din sistemul corupt în care nu-şi poate face datoria. În ţara asta tristă plină de umor - poate uneori cinic şi involuntar - nu trebuie să ne mire aşa ceva. Roata lumii se învârteşte, iar viteza ei este determinată de inspiraţia mâinii ce-o pune în mişcare. Invocaţia dintr-un vechi cântec - "Învârteşte, Doamne, roata" - nu se poate aplica aici, pentru că divinitatea nu poate fi bănuită de mânării. Klaus Iohannis o dovedeşte însă din plin. În noiembrie-decembrie 2014 a avut norocul să schimbe ghinionul din turul întâi şi să câştige alegerile prezidenţiale, anulând în turul doi avantajul lui Victor Ponta. S-ar zice că o sumedenie de români şi-au dorit preşedinte un neamţ, care să pună lucrurile în ordinea lor firească, pe modelul istoric al regalităţii instaurate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Multora le-a scăpat anacronismul de gândire sau faptul că Herr Klaus nu avea sânge în instalaţie decât pentru a-şi rotunji averea cu nişte case - ca tot politicianul român de rând. În entuziasmul iscat de alegerea sa, omul şi-a lansat şi cartea "Pas cu pas", mare succes editorial, care poate că l-a făcut pe Ion Iliescu să pălească de invidie. Dar apoi şi-a dovedit limitele prin modul în care şi-a alcătuit echipa de consilieri, prin repetatele absenţe din spaţiul public, unde s-a dovedit a fi veşnic întârziat sau defazat şi prin gafele din comunicare, aşa cum s-a întâmplat recent şi cazul "Antenelor". Consecinţa: mii de oameni care-i dăduseră like-uri pe pagina de Facebook şi le-au retras! Şi asta dintr-un motiv simplu: românii ştiu că e mai bine să fii - la un moment dat - cu un deştept la pierdere decât cu un prost la câştig, dacă vor să-şi justifice vocaţia de supravieţuitori.
De cealaltă parte se situează poliţistul braşovean Marian Godină, care şi-a câştigat popularitatea tot pe Facebook, unde povestea cam cum se mişcă lucrurile în sistemul în care lucra ca om al legii. Şefilor nu le-a picat bine la stomac dezvăluirile şi i-au cerut să-şi închidă pagina de internet, pe motiv de istorisiri colorate. Apoi, după un banal incident de circulaţie, când şi-a permis să-l oprească în trafic pe un tip care avea în stânga sa un important personaj de la Crucea Roşie Braşov, a ajuns să fie umilit de şeful Inspectoratului. Marian Godină n-a acceptat nedreptatea şi şi-a anunţat demisia. A urmat un val de proteste din partea colegilor şi a cetăţenilor din toată ţara, care l-a determinat să renunţe la acest act de samurai sau de kamikaze. La care acesta a răspuns prin dezvăluiri ale unor abuzuri comise în sistem, culminând cu acuzaţia de plagiat a lucrării de doctorat a celui mai mare dintre şefii IPJ Braşov. Care, a imitat-o pe doamna mare şefă de la Crucea Roşie şi a demisionat şi dumnealui. Drept urmare, poliţişti din toată ţara l-au adoptat pe Godină drept simbol, i-au pus posterul pe autoturisme şi s-au dus să picheteze sediul braşovean al inspectoratului judeţean. Este o mişcare care nu poate fi ignorată. Poliţiştii cinstiţi - pentru că sunt destui şi din ăştia - îşi recapătă curajul de acum câţiva ani, când şi-au aruncat şepcile într-o curte înaltă, cerându-i chiriaşului "Ieşi afară, javră ordinară!" Şi la fel vor face probabil şi funcţionari din alte structuri, pentru că - atenţie! - nu toţi sunt corupţi, dar cei mai mulţi îşi tem locurile de muncă şi siguranţa familiilor, alegând tăcerea. Pe scurt, asta e cloaca în care ne bălăcim, oameni buni, iar Klaus Iohannis, prin neimplicare şi indiferenţă, trebuie să plătească porcăriile pe care le fac alţii, asupra cărora oamenii de rând consideră că ar trebui să-şi exercite autoritatea dată de funcţie. Iar Marian Godină este eroul zilei, având abilităţi de comunicare superioare şefului statului şi mă tem că va fi momit să intre în politică şi să candideze chiar pentru postul de primar al Braşovului. Singura problemă ar fi aceea dacă va reuşi să-şi păstreze coloana vertebrală şi în politică...
