Editorial LA ŢINTĂ - "Las-o, bă', că merge şi-aşa..."
Păguboasa deviză mioritică se demonetizează pe zi ce trece. Şi chestia asta le deranjează pe multe dintre personajele vieţii publice, care au pretenţii de personalităţi. Obişnuite să facă tot ce le trăzneşte prin cap, dau dracului Europa şi întreaga lume care ne impune să respectăm legea. Şi să furăm mai cu milă, nu cu cinismul politicienilor crescuţi în perioada postdecembristă. Care se plâng a pietre seci când ajung pe la "Beciul Domnesc". Şi, la modul copilăresc, deşi prinşi cu raţa-n gură, ei se jură că nu fură şi că neam de neamul lor s-au jertfit pentru popor. Din păcate, puţini sunt cei care au curajul să le spună verde-n faţă: "Hai sictir, măgarilor!" Dar mai ales să-i lase aşa cum au ieşit din gaura primordială, săraci lipiţi, ca un anumit organ de altul. Şi nu mă refer la fosta sau actuala Securitate, oricum s-ar numi ea, ci la obligaţia de a recupera cu dobândă ce-au furat nenorocitele astea de lăcuste care au ras totul în calea lor. Ce politică o mai fi şi asta prin care sunt protejaţi de justiţie hoţii arătaţi cu degetul de procurori, prin amânarea la nesfârşit a proceselor care să decidă dacă e albă sau neagră? De ce să nu ne lămurim cum devine chestiunea cu prezumţia de nevinovăţie şi în cazul procurorilor? Pentru mine, un lucru e clar: dacă sunt nevinovaţi cei expuşi oprobiului public, să le ia locul în puşcării procurorii care i-au pus în asemenea situaţii. Dar dacă au avut dreptate, să-i ţină la gherlă până la recuperarea totală a prejudiciului dovedit. Haideţi să nu mai facem legi care să-i protejeze pe marii corupţi şi să-i înfunde numai pe hoţii de izmene sau alte bunuri de larg consum!
Drept să spun, m-a scandalizat din nou nea Nelu Iliescu, cel care nu poate înţelege cum de s-a schimbat atât de mult lumea, încât la cei 86 anişori pe care-i va împlini zilele astea, a ajuns să rişte puşcăria pentru ce s-a întâmplat în decembrie 1989. "Să nu mai dezgropăm morţii!" - a izbucnit acesta zilele trecute, făcându-i pe mulţi dintre susţinătorii săi de până mai ieri să-l privească suspicios, pentru că teama de a nu i se pune în cârcă sacrificaţii de atunci duce la concluzia că ar exista şi motive pe care le ştie dumnealui prea bine. Şi pe care le ştiu şi cei din gaşca emanaţilor săi. Dacă judecăm drept, acele victime pe care s-a fundamentat puterea lui Iliescu şi a urmaşilor, dar mai ales urmaşii lor, au dreptul să afle adevărul despre decembrie 1989, ca să înţeleagă de ce am avut atât de suferit în toţi anii care au urmat până în prezent. Este normal, până la un punct, ca aceia care au greşit să se teamă că nu-i va trece vremea plăţii. Şi când spun asta, mă gândesc la ce se întâmplă şi în urbea noastră. Astăzi e o şedinţă de legislativ cu "cântec", la Curtea de Argeş, judecând-o numai după ordinea de zi eliptic formulată. Acolo se vorbeşte despre returnarea unor bani încasaţi aiurea - ca să nu spunem ilegal. Ca simplu cetăţean plătitor de taxe şi impozite la bugetul municipal, din care se vor returna acei bani, legitim este să mă întreb de ce nu plăteşte cel care a făcut greşeala şi nu noi, cei ce n-am avut habar de ceea ce se întâmpla în spatele uşilor închise. Şi asta pentru că eu nu suport lozinca aia comunistă "Din greşeală în greşeală, spre victoria finală". Şi n-o suport pentru că, deşi n-are verb, nu este un nonsens. Tocmai de aceea i-aş invita pe concitadini să asiste la şedinţa asta ce va începe la ora fatidică, 13.00 şi să vadă ce şi cât au greşit la alegerile din 2012 în ceea ce-i priveşte pe aleşii noştri. Asupra absenţilor nici măcar nu voi insista, căci ar trebui trecuţi pe alt tabel...
