LA ŢINTĂ - Omul care ne trebuie
Asta caută toată naţiunea: omul cel mai potrivit ca să-i ia locul lui Băsescu în decembrie. Puterea la zi pleacă la drum cu premierul Ponta. Opoziţia de mână dreaptă s-a decis să atace alegerile cu Iohannis. Desemnarea sa a fost făcută în urma unor studii sociologice. Contracandidatul Predoiu a asigurat ţara că-l va sprijini pe alesul oficial al alianţei. Klaus Iohannis şi-a citit cuminte discusul de pe foaie şi, pozând în Mesia, i-a asigurat pe români că sprijină statul naţional unitar şi că le va oferi zece ani de prosperitate şi de stat de drept. "Ceea ce am făcut la Sibiu, din 2000 încoace, pot face şi pentru România!" Oare s-a reîncarnat Carol I sau ne agăţăm de o speranţă din prea multă lehamite, ca să nu spun disperare creată de un noian de promisiuni, cărora le-am căzut pradă ca fraierii atâtea cicluri electorale?...
Mărturisesc cu toată onestitatea că n-am ceva contra sasului apărut printre liberali ca o viorea de martie. Acum 5 ani vedeam în el o speranţă de a scăpa de BUBA (Băsescu, Udrea, Boc şi Anastase). N-a fost să fie. Între timp, am aflat că şi dumnealui are ceva probleme cu incompatibilitatea, cu nişte dosare, başca şi că ar fi adunat cam tot atâtea case câte avea fostul premier Adrian Năstase, agonisite din salariile de dascăli ale dumnealui şi soţiei. Fără a-i contesta corectitudinea, orice român care-şi rupe oasele de zeci de ani în câmpul muncii, terorizat acum de frica zilei de mâine, se poate întreba de ce el n-a fost băiat deştept, ca actualul candidat la preşedinţie. Cum îşi va rezolva problema de credibilitate cu alegătorii, este treaba dumnealui. A mea şi a multora ca mine este să găsim omul care ne trebuie. Mai precis tipul care să impună respectul legilor de la vlădică la opincă, care să nu mintă mai mult decât putem îndura şi - aici e aici! - care să ne aducă mai puţin circ şi mai multă pâine. Mă opresc în acest punct, pentru a nu fi bănuit fie că sunt prea pretenţios, fie că am luat-o razna.
N-am să pomenesc despre faptul că în ACL sunt destule frământări, nici despre fracturarea dreptei politice unde s-a făcut aglomeraţie de candidaţi - Călin Popescu Tăriceanu, Cristian Diaconescu, Monica Macovei sau Viorel Cataramă - şi Dumnezeu mai ştie cine va mai apărea până prin octombrie. Dar mă întreb în ce măsură poate fi credibil Iohannis după ce s-a întâlnit pe furiş cu Băsescu, ca Geoană cu Vântu în 2009 sau oricare dintre ceilalţi, fiecare cu pietrele lor de moară agăţate de gât. Impresia generală este că neavând soluţii, am ajuns să visăm cai verzi pe pereţi şi că începem să devenim patetici plângându-ne de milă. Vai de noi şi de copiii noştri, dacă nu vom face alegerea cea bună în noiembrie!
