Editorial LA ŢINTĂ - Între postul negru şi dezlegarea la "ciolanul puterii"
Habar n-am cine a ales vinerea trecută ca fiind zi fastă pentru a da pe faţă reluarea coabitării politice dintre fostul senator PDL Mircea Andrei şi încă primarul oraşului-necropolă regală, Nicolae Diaconu. Totul s-a petrecut firesc, de parcă n-ar fi trecut vreo patru ani de la o anumită tentativă de euromomire despre care - la vremea respectivă şi mai apoi - au bântuit nişte bârfe care au făcut deliciul târgului. Acum s-ar zice că fostul parlamentar portocaliu şi-a rezervat dreptul de a privi viitorul partiduleţului său judeţean în roz, pentru că şi-a găsit prinţişorul. N-o fi el ca prinţul Paul de Nu Ştiu Ce, dar de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! La fel şi primarul, care poate respira cât de cât mai liniştit, pentru că şi-a "tras" avocat priceput ca la un caz de ceva să-l scoată din belele. Aşa pare la prima vedere, dac-ar fi să dăm credit total cârcotelilor care fac trimitere la un alt Mircea. Precizare absolut necesară: nici vorbă ca acela să fie "cel Bătrân", care şi-a avut capitala la Curtea de Argeş, chiar dacă şi cel de acum şi-a făcut casă şi s-a realizat politic în colegiul ăsta! Care colegiu, în toamnă, nu va mai fi, pentru că s-a decis sus ca alegerile parlamentare să se facă tot pe liste, ca pe vremurile de glorie ale lui papaşa Iliescu, urmaşul lui Ceauşescu, nu al voievozilor din vechime. Se afirmă şi că bătutul voiniceşte de palme dintre Mircea Andrei şi Nicolae Diaconu ar fi tot un fel de şcoală. Dar care nu are ceva în comun cu vreo instituţie de învăţământ preuniversitar din Oraşul Regal ori cu educaţia, principiile sau cu onoarea. Sintetizat se afirmă că fostul senator ar fi dat o lovitură de imagine. Şi că primarul în cauză şi-ar fi găsit partidul de borsetă sau - mă rog - de geamantan, pentru a-şi face politica de buzunar în care este recunoscut drept sensei de către majoritatea "mondialiştilor" locali. Personal cred că "sf. Andrei" şi partidul său va da lovitura aia de imagine numai dacă "sf. Nini cel mic" va câştiga alegerile în seara de 5 iunie şi-l va egala la mandate pe "papa George" Nicuţ. Şi mai cred că apoi îşi va permite să ceară ceea ce merită, un loc eligibil pe lista parlamentarilor. Altfel, dom' ex-senator se va alege cu o gaură de imagine şi cu faima reconfirmată de gropar al carierelor politice, făcându-se trimitere şi spre Fane Lăzăroiu. Iar menestrelilor săi de curte nu le va rămâne altceva decât să facă mărunt din buze, fără sonor, atunci când vor invoca sacrosanctele scule, pe ritm de "Pam-pam-param-pam-pam-hodoronc-tronc!" Iar Mimel - cum inspirat îl numea unul dintre contracandidaţii de acum patru ani - dacă va fi sancţionat pentru trădare de cei ce l-au votat de două ori la rând, şi nu pentru că s-a rupt de partidul care l-a făcut mare, ci pentru că n-a dus poporul argeşean pe autostrada viselor, ci pe o potecă asfaltată româneşte, cu o rigolă betonată ici, cu un trotuar colea şi cu gropi ceva mai încolo, va trebui să-şi reconfigureze priorităţile, căci se va trezi într-o fundătură.
Nu mor de curiozitate cine a ales o vineri din Postul Paştelui ca zi fastă pentru anunţul oficial care i-a făcut pe mulţi dintre actorii care duc tava pe scena politică locală să viseze frumos. La momentul potrivit, vom vedea pentru cine ar fi fost mai bine să ţină post negru, şi viceversa, pentru cine s-a dat cu adevărat dezlegare la ciolanul puterii. Cum mie-mi plac vorbele înţelepte din vechime, nu mă pot abţine să nu mă folosesc de una care-mi place grozav. Am aflat-o de la un clasic în viaţă, care-l cita pe un înaintaş ce nu voia să-şi supere jumătatea de măr şi, când considera că se abătuse un pic de la poteca potrivită, o avertiza: "Fă, Marie, eşti greşită!" (Îmi cer scuze dacă am citat greşit numele, dar sensul adânc rămâne). Înţeleagă din asta cine ce-o vrea, inclusiv cel despre care se bârfeşte apăsat că ar fi bântuit de patima puterii lumeşti, pentru care ar fi gata să lase baltă slujirea Domnului pentru cea a omului. I-aş aminti că în 2000, un alt înaintaş, care se bucura de destul respect în comunitate, a pierdut lupta pentru postul de primar al urbei. Şi asta pentru că lumea l-a vrut în altar, nu primar! Să se fi schimbat oare între timp orientările oamenilor?... Mai că n-aş crede...
