Editorial LA ŢINTĂ - Jocul cu dreptatea
Din păcate, acesta este adevărul: în România, dreptatea are capul spart de cei care au misiunea s-o aplice! Cei care fac parte din sistem par să constituie o castă aparte, de neatins, de parcă ar fi scutiţi de posibilitatea de a greşi. Dispreţul cu care tratează lumea de rând împărţitorii de dreptate se poate simţi în fiecare zi şi în oricare loc. Să ne amintim acum cinismul cu care judecătorii de la Curtea Constituţională decideau prin 2010 că era în spiritul şi litera legii fundamentale ca guvernarea Băsescu-Boc să reteze salariile cu 25% pentru toate categoriile de angajaţi şi să ciuntească pensiile, dar cu o excepţie. Iar aceea era a castei lor, care dispunea de imunitate totală, de inamovibilitate şi infailibilitate, de parcă am fi avut de-a face cu nişte sfinţi care nu puteau fi atinşi nici măcar cu o floare. Comiterea unei astfel de blasfemii aducea anatemizarea şi arderea la focul veşnic al urii pământene a magistraţilor români. Pentru orice om cu minimă capacitate de analiză este clar că principiul înscris în Constituţia României - "Nimeni nu e mai presus de lege" - este o minciună mare cât universul în care trăim. Judecătorii îşi pot permite să dea sentinţe nedrepte, care sunt apoi desfiinţate de forurile europene şi scump plătite de noi, cetăţenii de rând. Şi asta fără a fi cumva deranjaţi cei ce le-au pronunţat sau să fie puşi să-şi plătească greşelile. Dacă un hoţ de buzunare, un spărgător sau un violator de trei parale pot fi condamnaţi la ani grei de puşcărie, tâlharii care au prejudiciat statul cu milioane de euro sunt cel mult expuşi oprobiului public în cadrul unor spectacole publice televizate. În rest, primesc condamnări simbolice, îşi pun semnăturile pe nişte cărţi şi, beneficiind de vârstă, pile, cunoştinţe, relaţii înalte, scapă după numai câteva luni de zile, fiind reabilitaţi şi având posibilitatea să se bucure de banii pe care ni i-au furat.
Zilele trecute am rămas siderat de primele sentinţe date în scandalosul Dosar EADS. Nume grele ale corupţiei recunoscute public au primit nişte pedepse de tot râsul. Iar când se vorbeşte despre prejudicii de 9 milioane euro, din care s-a dispus recuperarea a maxim o treime, firesc este să ne cuprindă nu numai revolta, ci să fim terorizaţi de teama celor care fac astfel de dreptate. Ne emoţionăm şi suferim alături de europenii loviţi de fenomenul terorismului, dar nu vedem ce bombe juridice explodează zilnic la noi, aruncând în aer nivelul de trai precar pe care-l avem. O ţară întreagă vede cum un candidat la preşedinţie îi şterge o labă peste bot unui puşti şi cercetările îl exonerează de orice vină, pe motiv de trucaj susţinut de pixeli. Frăţiorul lui recunoaşte că a luat şpagă de la cumetrii de etnie rromă, pe urmă îi reclamă şi respectivii se trezesc în puşcărie pentru şantaj, pentru că au avut neobrăzarea să-şi ceară bănişorii înapoi. Recent, o directoare de grădiniţă-fantomă din Bucureşti, deşi a fost dovedită prin filmările aparaturii de supraveghere că-i tortura pe copilaşii de care fi trebuit să aibă grijă, dusă în faţa instanţei în week-end, este lăsată în libertate. Oare decizia magistraţilor ar fi fost similară dacă în cauză ar fi fost copiii lor?... Aflăm însă că s-a deschis un dosar de cercetare, dar nu se ştie când şi cum se va soluţiona. Şi, mai ales, dacă instituţiile din sector - primăria, autorităţile şcolare şi toate celelalte care aveau obligaţia de a verifica legalitatea funcţionării acelei grădiniţe - vor fi cercetate şi pedepsite drastic. Să sperăm că nu se va ajunge la pedepsirea părinţilor care au sesizat cazul şi la obligarea lor să plătească daune către blonda directoare, căreia i-a fost feştelită imaginea publică. Dar nici nu m-ar mira să se întâmple aşa, după ce am văzut nişte poliţişti traşi la răspundere pentru că şi-au permis s-o dea jos de la volanul autoturismului pe o judecătoare făcută "muci" de alcoolul pe care-l consumase. N-am să vorbesc acum şi aici despre şpăgile încasate de împărţitorii de dreptate - despre care s-a tot vorbit, inclusiv la televiziunile cu răspândire naţională - dar corupţia rămâne principala problemă a societăţii în care trăim. Ea generează injustiţia, inclusiv şi cea socială. Iar cei aflaţi în posturi de conducere şi care au un dram de minte, să nu uite lecţiile istoriei: şi Ceauşescu s-a crezut de neînlocuit. Deci, să nu întindă coarda prea mult, pentru că este pe cale să se rupă. Încetaţi jocurile periculoase şi repuneţi Justiţia pe calea normalităţii, vindecând rănile Dreptăţii!
