Editorial LA ŢINTĂ - "O floare mie, cealaltă - ţie..."
Curtea de Argeş este din nou în doliu. Joi după-amiază, un accident nefericit de circulaţie a curmat viaţa unei copilei, Georgiana Giurcă, pe strada 1 Decembrie 1918, în proximitatea sediului Poliţiei Municipale. Sufletul comunităţii a fost lovit de gerul morţii. În noaptea care a urmat, la Spitalul Municipal, s-a stins din viaţă o doamnă inginer. Vineri dimineaţa i-am întâlnit pe aparţinători - soţul, fiul şi nepotul - distruşi de nenorocirea care-i lovise. "Mama a murit cu zile aici: am internat-o luni şi, de atunci, a primit ca tratament numai algocalmine! Azi-noapte, starea i s-a înrăutăţit şi colegele de salon au anunţat asistentele. Nu s-au deranjat să meargă să vadă măcar ce se întâmpla. Când, în sfârşit, după insistenţele doamnelor din salon s-au deplasat la patul mamei, era prea târziu...", mi-a povestit revoltat prof. Marius Moisescu, care a concluzionat amar că spitalul din urbea noastră este unul al morţii. În acest context, a pomenit şi despre drama copilului din Corbeni, Andrei Turcu, decedat tot aici, în urmă cu aproape un an de zile. "Este scandalos că, în România, de fiecare dată este vinovat numai mortul sau morţii, nu sistemul ori oamenii care îl deservesc". Tatăl său, Nicolae - fost director la Agricol înainte de anul 2000, acum pensionar - nici nu mai putea articula un cuvânt. Durerea pierderii soţiei îi scursese sângele din obrajii ce căpătaseră nuanţa zidului de care se sprijinea...
Pe strada 1 Decembrie 1918 apăruse la locul accidentului fetiţei un altar improvizat pe care ardeau lumânări. La fel se întâmplase şi la şcoala la care a învăţat...
Întâmplarea a făcut ca tot vineri să discut cu inspectorul general şcolar adjunct, prof. Gheorghe Molea. Acesta era vizibil marcat de drama elevei din clasa a V-a de la şcoala pe care a condus-o cândva. Mi-a mărturisit că nu avusese parte de odihnă în noaptea care trecuse, după ce aflase despre cumplita dramă. Şi mi-a mai povestit ceva de-a dreptul cutremurător. Fiica sa este profesor de Matematică şi, cu câteva ore înainte de nenorocire, se trezise cu Georgiana care-i adusese nişte zambile. Fetiţa se scuzase, deoarece rămăsese numai cu două, după ce una se rupsese. Şi o rugase să nu se supere pe ea, pentru că venise cu un număr par de flori, ca la mort. "Hai să facem să fie bine, ca la vii: o floare mie, cealaltă - ţie..." Soluţia profesoarei pare a fi o judecată pe modelul înţeleptului rege biblic Solomon. Numai că soarta a avut - din păcate - alte planuri cu amândouă. Adolescenta a fost spulberată pe trecerea de pietoni de un automobil, fiind trimisă într-o lume despre care se speră că ar fi mai bună. Iar profesoara - după toate probabilităţile - va fi marcată pe viaţă de această întâmplare, cel puţin ciudată şi greu de explicat. Care, într-o altă finalitate, ar fi fost de-a dreptul banală.
Nu vreau acum şi aici să despic firul în patru şi să găsesc nu ştiu ce legături între dramele familiilor implicate în cazurile amintite. Şi asta pentru că sunt oameni care au responsabilităţi clare şi care sunt plătiţi pentru a proteja vieţile noastre, aplicând prevederile legilor în vigoare. Dacă sunt vinovaţi, trebuie să plătească, pentru a fi exemplu şi pentru alţii ce se împăunează cu titluri, funcţii şi sunt doar semnatari de state de plată - ca să nu spun mai mult. Şi nu zic astăzi, pentru că sunt prea trist. Dar sunt şi revoltat, pentru că unii sunt ajutaţi să se plaseze deasupra legii, devenind intangibili, pe când alţii nu mai sunt în siguranţă nici în spital şi nici pe trecerea de pietoni. Apăi, dacă asta-i corectitudine, să aibă parte de ea cei ce sunt vinovaţi că ne fac de nesuportat vieţile noastre amărâte! Lor, cu siguranţă, li se cuvin doar buchete de flori cu număr par...
