Editorial LA ŢINTĂ - Competenţă, Eficienţă, Corectitudine
Mă văd silit să repet ceea ce am mai spus: avem nevoie de reguli, de principii şi criterii, după care să ne conducem viaţa de zi cu zi. Iar ceea ce am scris în titlu reprezintă pentru mine Criteriul C.E.C. Am eu nebunia mea, şi mi-am făcut destui "prieteni" de-a lungul vieţii susţinându-l. N-am renunţat la el, pentru că eu consider că toţi avem nevoie de repere, dacă vrem să ne poziţionăm corect faţă de restul lumii. Dar mai bine să revenim la "cestiune". De aproximativ un an de zile, Curtea de Argeş a reintrat în atenţia ţării, şi nu neapărat pentru faptul că a primit unicul titlu de Oraş Regal din România sau pentru că aici se desfăşoară de ani de zile turnee internaţionale de tenis de câmp, apreciate de toată lumea. Sau, dacă preferaţi, pentru că graţie încăpăţânatei consecvenţe a lui Ştefan Dumitrache, directorul Muzeului, care în ciuda tuturor opoziţiilor, inclusiv a celor din administraţia municipală, în patrimoniul fostei Cetăţi de Scaun a Basarabilor rămâne Ansamblul Curţii Domneşti cu Biserica în care sunt picturi inestimabile din perioada medievală. Miercuri, Curtea de Apel Alba Iulia a dat verdict nefavorabil pretenţiilor formulate de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului. Dar nu pentru asta a ajuns Curtea de Argeş în atenţia lumii, care este interesată de partea întunecată a lucrurilor. Ci din pricini mai puţin de laudă: accidente de circulaţie, morţi ciudate prin spital, câte o snopeală căreia i-a căzut victimă la locul de muncă o femeie care a avut proasta inspiraţie să se afle la momentul şi în locul nepotrivit. Şi lista ar putea continua.
Să revenim însă asupra cazurilor nefericite încheiate cu moartea unor nevinovaţi. Georgiana Giurcă a căzut victima unui accident de circulaţie joia trecută, la câţiva paşi de sediul Poliţiei Municipale, fix pe trecerea de pietoni. Pe strada 1 Decembrie 1918 existau cândva nişte şicane, care limitau viteza şoferilor teribilişti. Acum nu mai sunt. De fapt, au cam dispărut din tot oraşul. Cineva trebuie să răspundă pentru asta! Altcineva trebuie să dea socoteală pentru că nu-i vede pe idioţii care trec ca vântul şi ca gândul pe străzile noastre, punând în pericol viaţa celorlalţi participanţi la trafic şi chiar pe cea a pietonilor. Şi când spun asta n-o fac ca să mă dau mare, ci pentru că un asemenea descreierat a omorât într-o staţie de autobuz - din alt oraş - vreo câţiva oameni. Mai apoi s-a aflat că tipul era epileptic. Ce-o fi păzit medicul lui de familie de n-a anunţat organele în drept să-l lase fără permis, este o enigmă. Bineînţeles că de vină sunt morţii care aşteptau mijlocul de transport în comun, nu doctorul sau poliţiştii. De fapt, ieri dimineaţă mă minunam ca prostul văzând cum un poliţist suspendat din funcţie, muci de beat, lovea parcă pe la Braşov vreo 51 autoturisme parcate. Habar n-am dacă a stabilit un record naţional, european sau internaţional, dar nu asta contează. La fel cum de foarte mic interes este faptul că tot prin Ardeal, alţi "oameni ai legii" au dovedit că sunt din categoria celor cărora le mănâncă raţele din traistă: respectivii au alergat o maşină cu două hoaţe - n-am reţinut câţi kilometri - şi, după ce au tras nu ştiu câte gloanţe, le-au prins. Nostimada abia acum începe: în timp ce se chinuiau să-i pună cătuşele uneia, cealaltă s-a dus pe-aci-ncolo şi i-a lăsat pe apărătorii siguranţei noastre cu ochii-n soare. Până la momentul când scriam aceste rânduri, nici măcar colegii lor patrupezi nu-i dăduseră fugarei de urmă.
Acum circa un an de zile, la Spitalul Municipal din Curtea de Argeş murea copilul Andrei Turcu, din Corbeni. Familia îndoliată aşteaptă şi acum să afle dacă procurorii au identificat vreun vinovat. Fix acum o săptămână, tot acolo a decedat d-na Ligia Moisescu, în împrejurări reclamate de familie la conducerea unităţii, Parchet şi la Colegiul Medicilor. Fiul dumneaei, prof. Marius Moisescu, vrea să-şi afle dreptatea şi spune că nu va ezita să reclame situaţia şi la organismele internaţionale. Dar se teme ca nu cumva să se şteargă înregistrarea video prin care poate dovedi că între sesizarea cadrelor medicale că mama sa se simţea rău şi intervenţia efectivă trecuse mai bine de o oră şi jumătate. Tocmai de aceea, în plângerile înregistrate a atras atenţia şi asupra temerii ca nu cumva să-l muşte pe cineva şarpele de inimă şi să şteargă acele înregistrări, obstrucţionând ancheta. Care, după primele semne, pare să se înscrie în acel Criteriu C.E.C. Atenţie, nu vorbim aici despre conturi bancare sau mercuriale stabilite pentru îngrijirea plătitorilor de asigurări de sănătate!
Zilele trecute ne-a vizitat la redacţie d-na Dobrescu, pentru a ne spune cât de bine a fost tratată la Spitalul "Sf. Andrei" de la Valea Iaşului. N-am ştiut să-i răspund corect şi complet la întrebarea de ce acolo se poate şi la Curtea de Argeş, nu. Tot aşa cum nu vreau să zic ceva despre profesorica dintr-o comună din Moldova, descoperită de un elev al ei, din clasa a VIII-a, că făcea videochat deocheat. Dar pe toţi îi trec prin filtrul C.E.C.-ului, criteriul despre care vorbeam. Vă rog s-o faceţi şi dvs., cei care citiţi aceste rânduri, înainte de a vă hotărî pe cine să votaţi în data de 5 iunie. Asta dacă nu vi se pare mai potrivit să ieşiţi afară, ca să scăpaţi de obositele figuri constipate...
