Editorial LA ŢINTĂ - În căutarea lui Agamiţă Dandanache
Măsura degringoladei din partidele politice mioritice este dată cel mai bine de disperarea cu care au bâjbâit după nişte candidaţi pentru primăriile din ţară. N-a fost chiar imposibil să trezească nişte orgolii pustietoare în suflete mici. Tristă este situaţia celor care, din onoare, n-au putut refuza cererile unor prieteni sau oameni pe care îi preţuiau, care şi-au riscat liniştea şi imaginea personală ca să "scape turma". Asemenea atitudini - zic eu - sunt benefice, deoarece de ani de zile îmi doresc primenirea clasei politice. Un suflu proaspăt, străin de puturoşenia politicianismului de mahala, cred că ar fi de bun augur, dacă ar fi şi susţinuţi prin votul popular. Cei care le-ar da încredere şi-ar oferi - poate - o şansă şi lor, şi copiilor.
Dar nu despre oamenii care refuză politicianismul voiam să fac vorbire aici. Scriam ieri în acest colţ de pagină despre frământările din PNL, legate de candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Generală a Bucureştiului. Şi notam faptul că staff-ul naţional negase cu jumătate de gură marţi seara că ar fi luat în calcul schimbarea sa. După aproximativ 24 ore s-a făcut de râs atunci când a anunţat că a nominalizat al patrulea candidat în persoana lui Cătălin Predoiu. Tipul era - chipurile - pregătit să fie premier liberal după câştigarea alegerilor parlamentare din toamnă de către partidul său. Şi era aşa de pătruns de importanţa misiunii ipotetice încredinţate de tandemul Gorghiu&Blaga, încât refuzase deja de trei ori propunerea de a candida pentru postul de Primar General. Personal nu dau credit detractorilor săi, care-l critică pentru că ar fi un personaj inodor, incolor, insipid sau stupid. Poate că este cu adevărat o capacitate şi a înţeles înaintea altora că nu avea bagajul tehnico-tactic necesar pentru a câştiga o astfel de bătălie. Presupun asta judecând după modul în care s-a lăsat dat la o parte ca să-i facă loc lui Klaus Werner Iohannis în competiţia din interiorul partidului pentru nominalizarea candidatului la alegerile prezidenţiale. Orice l-ar fi determinat la o asemenea atitudine, a dus la o izbândă a PNL. Tocmai asta mă face să-l bănuiesc că ar avea cel puţin talent de vizionar politic. Mă întreb dacă acum a acceptat să fie soluţie de avarie, când lui Marian Munteanu i-au fost retezate aripile cu care se pregătea să zboare spre înălţimi. Ceea ce m-a uluit n-a fost faptul că liberalii au dat din nou cu oiştea-n gard, pentru că actuala conducere pare să meargă din greşeală în greşeală. Nimic de mirare pentru unii care par să fi ajuns în acele posturi tot dintr-o enormă eroare, care ameninţă tot mai dur să se transforme într-o adevărată oroare. M-a scârbit însă modul în care s-au năpustit asupra lui Marian Munteanu posturile de televiziune care-l curtau cu numai câteva zile înainte şi se călcau pe bătături să-l aibă în studiourile lor pentru a-i asculta declaraţiile scrâşnit-chinuite, care nu spuneau mai nimic. Miercuri seara l-au acuzat de colaborare cu Securitatea comunistă, invocând un angajament de prin 1988 şi o chitanţă de 500 lei pe care-i primise ca recompensă pentru serviciile prestate. Însuşi Munteanu a spus că se va ocupa el de CNSAS mai încolo. Păcat că l-a oprit Vasile Blaga înainte de a spune ceea ce avea pe suflet!... Acum rămâne de văzut dacă liberalii se vor opri la al patrulea candidat, validându-l pe Predoiu sau vor căuta altă victimă. Şi când fac asemenea afirmaţie, mă gândesc la un precedent: jocul politicianist prin care Ion Iliescu "i-a rezolvat" cu ani în urmă pe Adrian Năstase şi Mircea Geoană. O înfrângere a lui Cătălin Predoiu în faţa Gabrielei Vrânceanu Firea l-ar scoate poate definitiv de pe orbita postului de premier, iluzie de care nu se va putea bucura nici măcar în visul unei nopţi de iarnă. "Prostănacul" lui Iliescu, cel care în seara aceea din 2009, când se credea ales şef al statului, sărea ca un popândău strigându-şi dragostea pentru nevastă, nu pentru ţară, i-ar putea râde în nas că el a fost ceva mare măcar o noapte... În aceste condiţii, asigurarea lui Vasile Blaga că din 5 iunie Bucureştiul va avea primar liberal mi s-a părut că suna nu numai ca o răsuflare uşurată, dar şi ca un epitaf pe cariera politică a lui Cătălin Predoiu. Diferenţa dintre el şi Agamiţă Dandanache pare să ţină doar de faptul că personajul lui Caragiale putea fi declarat câştigător încă din momentul nominalizării la candidatură.
La rându-i, PSD va trebui să caute alt candidat la Primăria Valea Danului, pentru că Vasile Dina a pierdut la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul înaintat la Sentinţa nr. 137/29.05.2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care se constata starea de incompatibilitate identificată de ANI. Şi asta s-a întâmplat tocmai miercuri, în ziua în care urmau să fie lansaţi candidaţii partidului. Tradus în limbaj liber, Vasile Dina nu va mai avea dreptul să candideze pentru o funcţie publică timp de trei ani de zile. Primele ecouri venite dinspre Valea Danului au fost de regret din partea unora care nu şi-au uitat omenia. Liberalul Vasile Preda spunea că nu şi-ar fi dorit altceva decât o competiţie pe programe în lupta electorală, nu un asemenea deznodământ. Independentul Nicolae Niţă regreta şi dumnealui ce s-a întâmplat, şi nu neapărat pentru că l-ar fi legat cândva o prietenie de Vasile Dina. N-am să pomenesc numele urmaşilor lui Dandanache, care s-au bucurat de nenorocirea altora, pentru că am prea mare respect pentru cuvântul tipărit pe hârtia de calitate a acestui ziar. Şi nu-mi permit s-o murdăresc!
P.S.: S-ar părea că şi Virgil Baciu are probleme cu candidatura pentru un nou mandat la Primăria Corbi. Oare să bată un vânt pustietor asupra carierelor primarilor în funcţie?...
