Editorial LA ŢINTĂ - Blasfemia marii incompetenţe
Incompetenţa la toate nivelurile de autoritate este truismul blestemat al zilelor în care trăim. Şi, din păcate, diversitatea numelor şi hainelor pe care le îmbracă generează confuzii. Omul de rând nu mai reuşeşte să desluşească cine se ascunde sub măştile drăgălaşe, dar ucigătoare de speranţe. Disperat de umilinţa condiţiei proprii, este gata să se agaţe de minusculul fir de pai al speranţei de mai bine. Să ne mai mirăm că se lasă dus cu preşul de toţi păcălicii în care vede posibili mântuitori din marasmul parcă nesfârşit în care l-a aruncat scârba de tot ce-l înconjoară?... Iar când descoperă că a fost escrocat cu cinism, parcă nici nu mai poate să se revolte. E tot mai tentat să creadă în conceptul distrugător conform căruia ar fi încă bine cât timp se poate şi mai rău. Atitudinea seamănă a capitulare fără condiţii, catastrofală pentru viitorul copiilor şi celorlalţi urmaşi ai săi. Care ar face bine să nu se mai nască! Noroc că nu ne-am pierdut simţul umorului. Dovadă: zilele acestea, un om faţă de care am toată consideraţia - şi nu neapărat pentru că s-a retras din politică - îmi recomanda să nu mai răspund la telefon la apelurile cu numere neafişate, căci altfel aş risca să mă propună liberalii candidat la o primărie anume ori pesediştii la cea din Valea Danului!...
Am să vă dau câteva exemple din viaţa noastră de zi cu zi. Politicienii au reuşit să distrugă ideea de guvernare tehnocrată prin oamenii impuşi în echipa lui Cioloş. Ne vom întoarce, deci, de unde am plecat, la alţi incompetenţi care au dus ţara de râpă, absolviţi de păcate după ce s-a dovedit că se poate şi mai rău. Sper ca la Curtea de Argeş, după ce calitatea legislativelor municipale a scăzut cu fiecare mandat de după anul 2000, să revenim măcar la cea din 1996. Am asistat săptămâna trecută la o şedinţă ruşinoasă de consiliu local. În care - cu profund regret trebuie să spun - Ştefan Dumitrache şi-a epuizat în câteva minute tot creditul câştigat cu victoria pentru păstrarea Bisericii Domneşti în patrimoniul comunităţii. Şi asta pentru ce?... Pentru a-l apăra pe incompetentul director - Vasile Martin - care conduce Clubul Copiilor din Curtea de Argeş. Sub semnătură proprie a cerut pentru sărbătorirea de la 1 iunie suma de 5.000 lei, din care 4.000 pentru premieri, restul pentru acoperirea cheltuielilor organizatorice (materiale şi consumabile). Deşi îşi pune înaintea numelui particula de inginer, respectivul pare să fie paralel cu socotelile. Căci a descoperit - nici nu mai contează dacă ajutat sau nu - că nu-i vor ajunge banii. Şi-atunci, în loc să formuleze o cerere de suplimentare a sumei, argumentând-o, a preferat să apeleze la sistemul de pile, cunoştinţe şi relaţii. Probabil că psihologul Paul Adrian Cristescu, secretarul de la Clubul Copiilor, i-a indicat ţinta cea mai accesibilă: orgoliosul Ştefan Dumitrache, care putea fi uşor sensibilizat pentru cauza copiilor din municipiu, astfel încât să sprijine o mărire cu 2.000 lei a sumei. Şi nu s-a înşelat, căci la prima manifestare de opoziţie în şedinţa de plen, Dumitrache a luat foc, fiind pe punctul de a face apoplexie. S-a certat zdravăn cu Ion Şerban şi cu colegul Silviu Popescu, pentru că au îndrăznit să spună că nu trebuie dat mai mult decât s-a cerut sau că era necesară prezenţa lui Martin în sală, ca să-şi susţină şi să-şi argumenteze cererea. De fapt, se pare că n-avea rost să se deranjeze, cât timp era cineva care-i raporta în direct ce se întâmpla - după câte s-a spus apoi. "Cererea a fost adresată Consiliului Local, nu numai unei comisii a acestuia!" - a punctat foarte corect Silviu Popescu. "Putea să ceară şi 100 milioane lei vechi, dar trebuia să vină aici şi să argumenteze cheltuielile", a zis şi Şerban. Toţi consilierii s-au prefăcut că n-au auzit propunerea lui Gabriel Jubleanu de a suplimenta prin contribuţii proprii suma. Primarul Nicolae Diconu a atras atenţia că nu se poate da mai mult decât s-a cerut şi a propus să se acorde deocamdată suma cerută, iar la şedinţa viitoare - în prima jumătate a lunii mai - dacă se va formula o nouă solicitare argumentată, să se acorde banii necesari bunei desfăşurări a Zilei Internaţionale a Copilului. Şi, bineînţeles, că s-a aprobat această propunere raţională, care-i putea veni oricăruia dintre edili în minte. Asta dac-ar fi avut. Dac-ar fi avut capacitatea minimă de analiză neafectată de alte interese, de relaţii de rudenie ori de orgolii personale exagerate. Să mă explic: pentru un oraş cum este Curtea de Argeş, dacă se vrea organizarea unui eveniment memorabil pentru copii, suma de 50 milioane lei vechi, ca şi cea de 70 este ridicolă. Vasile Sabie şi cei ce s-au ocupat acum câţiva ani de organizarea unor concursuri de matematică - până când le-a interzis IŞJ - strângeau pentru circa 200 participanţi sume de circa 100 milioane lei vechi. Dacă-mi amintesc eu bine, primarul Gheorghe Nicuţ, la vremea lui strângea din sponsorizările pe care ştia să le atragă mai mulţi bani decât suma cerută iniţial de către Vasile Martin. Repet: păcat că un băiat cult, cu vaste cunoştinţe cum este Ştefan Dumitrache, se lasă manevrat atât de uşor, plătind tribut nevoii de recunoaştere a unei superiorităţi pe care cei din jur nici de-ai focului nu i-ar acorda-o. La şedinţa respectivă s-a dovedit a fi mai bine orientat Gheorghe Boncea, a cărui tăcere a fost chiar de aur de această dată pentru partidul său. Aşa că orice comentariu devine de-a dreptul inutil: avem datoria de a ne scăpa de incompetenţi sau de cei prea romantici ori, dimpotrivă, prea pragmatici - dispuşi să pună pe prim plan interesele de familie, de grup sau obligaţiile care trimit nevoile comunităţii mai la coada priorităţilor! Şi primul pas se poate face la alegerile din 5 iunie, atunci când putem distruge angrenajul maşinii de votat a acestora, după care şi sistemul p.c.r. (pile, cunoştinţe, relaţii) care funcţionează total păgubos cam prin toate instituţiile publice. Nu de alta, dar schimbarea trebuie să înceapă de jos, prin zidirea unei temelii solide, pe care se poate construi viitorul!
