Editorial LA ŢINTĂ, de Doru Bobi - Războiul electoral continuă
Cam aşa s-ar putea caracteriza perioada în care ne aflăm, oricât ar părea de paradoxal. La ora la care se scriau aceste rânduri, campania electorală ar fi trebuit să se fi încheiat. Dar n-a fost chiar aşa, pentru că la noi respectă legea cine vrea. Am constatat că pe site-uri încă se mai lăfăiau materiale de susţinere a unor candidaţi. Şi nu era vorba neapărat despre scăpări, ci despre acţiuni premeditate, câtă vreme s-au făcut postări de acest gen chiar şi sâmbătă, când astfel de activităţi erau prohibite. Echipele de campanie ale unor candidaţi nu se retrăseseră nici ele la odihnă, în ciuda vremii capricioase. Era clar că încordarea resimţită în campanie se continua până la aflarea rezultatelor oficiale ale alegerilor. Care, pentru unii, au reprezentat chestiuni de viaţă şi de moarte, căci puteau să-şi piardă posturile. N-am să fac nominalizări deocamdată, dar personal am rămas cu un gust amar constatând cât de mici la suflet au fost unii dintre candidaţi. Din punctul meu de vedere, a fost o campanie oarecum atipică. Şi asta pentru că nu s-a mai dat pe faţă mită electorală, nu s-au mai duelat echipele cu găleţi, ulei, făină sau alte produse pe cale de expirare. Lupta s-a dus - aparent - la nivel de programe. Şi asta a fost partea cea bună. Umorul n-a lipsit, şi nici miştocăreala specific românească. Comicul de limbaj şi de situaţie a fost de-a dreptul savuros, dar asupra lor vom reveni ceva mai târziu. Iar dincolo de ele au rămas situaţiile în care unii au constatat că erau minaţi din interior de oameni infiltraţi de adversarii care astfel aveau posibilitatea să afle din timp ce plănuiau şi să-şi ia măsurile de contracarare a acestora.
De astăzi se va şti cam ce-a câştigat şi ce-a pierdut fiecare competitor electoral. Lupta va continua însă prin târguieli de bazar oriental pentru stabilirea majorităţilor în consiliile locale şi judeţene, a viceprimarilor ori a vicepreşedinţilor şi preşedinţilor de consilii judeţene. Din semnalele pe care le avem, se va negocia pe orice, dar vizibile vor fi numai funcţiile şi privilegiile ce vor apărea peste câtva timp, dacă se vor onora promisiunile. Dacă nu, poate le vom afla din viitoarele scandaluri. Negocierile sunt antamate de multă vreme şi vor continua chiar din noaptea numărării voturilor. Greu de spus dacă rezultatul lor va fi sau nu benefic pentru alegătorii care-şi leagă speranţele de seriozitatea celor pe care i-au ales pentru mandatul care se va încheia în 2020. Pentru conducerile naţionale ale partidelor, aceste alegeri locale dau un barometru exact al situaţiei în care se află. De aici ar trebui să pornească în încercarea de a-şi redresa situaţiile - din concluzii corecte asupra diferenţei dintre rezultatele aşteptate şi cele realizate. Cele care nu vor recunoaşte că au greşit strategia sau candidaţii şi dacă nu vor tăia în carne vie scăpând de păcălicii tradiţionali, în toamnă pot să se ducă unde s-a spânzurat foamea. Căci a rămâne pe dinafara parlamentului, cam aşa s-ar traduce. Atunci, liderii de plastilină se vor putea topi la soarele verilor ce vor veni, dacă nu vor fi înfiaţi de alte formaţiuni politice.
Între timp, am putut constata cu tristeţe că în România de azi, unde se trăieşte ca vai de lume sub ameninţarea inundaţiilor sau a altor intemperii, sub teroarea indusă de sărăcie marii majorităţi a populaţiei, factorii de decizie acţionează ca în vorba aceea cu "ţara arde şi baba se piaptănă". Un singur exemplu: Barajul Vidraru a fost botezat la insistenţele unui personaj de prim rang al politicii cu numele de Radu Prişcu. S-a dat satisfacţie ambiţiei d-lui Tăriceanu, care a vrut să-şi onoreze fostul profesor şi s-a distrus un brand naţional. Săptămâna trecută, la festivitatea de la Căpăţâneni, l-am văzut lângă dumnealui şi pe dl. Petre Roman, cel care prin anii '90 nu mai prididea să ţipe că industria românească e un morman de fier vechi şi că trebuia să dispară odată cu agricultura. Cu ce nas va fi venit pe la noi, e greu de spus dacă nu calculăm grosimea obrazului. În aceste condiţii, ce mai contează că a murit Cassius Clay, fostul campion olimpic şi mondial al greilor boxului, cunoscut şi sub numele de Muhammad Ali sau că naţionala de fotbal bătrânesc a lui Iordănescu a reuşi şi ea să bată o echipă care a plecat acasă cu o mână de goluri în traistă. Ieri, fotbaliştii noştri au zburat spre Franţa, în compania căreia vor deschide balul Campionatului European, la Paris, în 10 iunie. Doamne fereşte să nu repete în joc, pe teren, dezacordurile pe care le face la microfon "dom' gheneral"!... Repet: până atunci se vor tranşa şi posturile care mai rămân în administraţia publică locală. Şi să sperăm că se va ajunge la parteneriate consensuale viabile. (Am folosit formula atât de dragă tovarăşului Ion Iliescu, cel atât de priceput în caracterizări acceptabile ale prostituării politice...)
