Editorial LA ŢINTĂ - "Inimă de putregai"
Ăsta era - dacă-mi amintesc bine - cântecul preferat al primarului Ninel Diaconu, pe vremea când era vice. Nu ştiu dacă după ce s-a instalat în scaunul de voievod de Curtea de Argeş şi-a schimbat preferinţele muzicale. Dar, cu siguranţă, acum - după ce a pierdut alegerile pentru al treilea mandat - i se potriveşte ca o mănuşă. Analizându-i cu obiectivitate cele două mandate - strict prin prisma rezultatelor - trebuie să-i recunoaştem capacitatea de bun administrator. Primarul Diaconu şi-a câştigat prin muncă şi abnegaţie locul în istoria oraşului de după 1990 prin faptul că a adus cea mai mare finanţare externă pentru PIDU. Cei circa 25 milioane euro - după cum am aflat recent în campania electorală - au scos din noroi străzi din cartierele mărginaşe. Cititorii noştri probabil că-şi mai aduc aminte de reportajele publicate cu ani în urmă de ARGEŞ EXPRES, în care apăreau cetăţeni de prin Marina sau Buşaga ce-şi duceau copiii în braţe ori cu roaba ca să-i scoată la asfalt, pentru a merge la şcoală. Acum nu mai este cazul! Ninel a avut meritul de a se bate pentru a nu rata finanţarea, căci i s-au pus piedici în neştire şi în primul mandat n-a reuşit să treacă la execuţia asfaltării. Oamenii par să fi uitat perioada în care firme de 2 lei contestau licitaţiile şi luni de zile se trăgea de timp cu soluţionarea contestaţiilor pentru că Diaconu nu era membru al partidului senatorului Mircea Andrei. Cu care a fost pe cale să bată palma ca să-şi îndeplinească visul. Şi unii zic că ar fi făcut-o, dar pe undeva s-a rupt ceva şi totul a căzut baltă. Ninel a revenit la matca PSD şi l-a determinat pe vicele de atunci, Costinel Vasilescu, să treacă el la PDL (AAM), pentru că tare-i făceau cu ochiul milioanele de euro puse la bătaie pentru execuţia PIDU. Sau cel puţin aşa au trâmbiţat la vremea respectivă gurile rele... Ninel Diaconu a câştigat al doilea mandat fără bătaie de cap sub steagul USL şi l-a trimis la odihnă pe vicele pe care el şi-l dorise, venind în întâmpinarea dorinţei prietenului liberal - regretatul acum Nicolae Derviş - cel care fusese personajul principal al scoaterii din cursă a lui Constantin Panţurescu, cel dorit de PSD în respectiva funcţie. Culmea: Panţurescu era rudă prin alianţă cu Derviş, dar în politică asta contează mai puţin!
Deşi lua primul mandat într-un moment delicat pentru el, când poate nici nu-şi mai dorea aşa ceva ca în 2004, Ninel Diaconu s-a dovedit a fi un tip elegant pentru oamenii din primărie. La vremea respectivă, subsemnatul nota într-un editorial că acei angajaţi şi funcţionari duceau "o viaţă tare dulce, după ce scăpaseră de vocalizele de Tarzan ale lui Nicuţ" şi se pricopsiseră cu un primar care era aşa de comitet - Diaconu - încât "fiecare venea la muncă atunci când putea, pleca atunci când avea nevoie şi nici nu se mai gândea la pensionare". Ambii s-au supărat pe mine, dar acum trebuie să-mi dea dreptate. Primarul încă în funcţie s-a purtat ca un mare senior cu personalul din subordine, a luat în cârcă şi îndatoririle unor şarle care nu numai că lucrau voluntar în timpul programului şi pe posturi de consumatori pe la barurile din preajmă, dar mai erau şi-ai dracului cu cetăţenii. Blândul nostru şef al administraţiei municipale n-a avut niciodată mână bună la oameni: s-a înconjurat de multe căpuşe linguşitoare, puturoase, le-a tolerat tâmpeniile, fiind iertător - ca un fecior de preot care este - şi i-a lăsat să-şi facă de cap. Acum nu are dreptul să uite că i-au minat autoritatea şi i-au stricat imaginea, pentru că lumea l-a judecat după curtea de care s-a înconjurat. Dacă mai adăugăm şi faptul că a pierdut contactul cu omul de rând, că n-a dialogat cu cetăţenii nici măcar pe domnuleprimar.ro şi că n-a mai făcut o conferinţă de presă din decembrie 2014, pentru a trece surprinzător în barca fostului senator Mircea Andrei la un partid de buzunar, ca să nu zicem de mofturi - avem câteva posibile explicaţii ale înfrângerii sale de duminică. Eu nu dau mare credit bârfelor că l-ar fi strâns ex-parlamentarul de părţile sensibil-dureroase ale unor dosare, un tip care este mai afurisit în machiavelicuri decât "jefe", dar nici nu pot exclude total posibilitatea. Prefer să spun, deocamdată, că nu-mi pot explica decizia sa prin care a egalizat şansele competitorilor electorali - cu excepţiile de rigoare - căci unii au fost candidaţi ai familiilor lor şi nimic mai mult. Totuşi, Ninel vrea să iasă din politică elegant, anunţând că se întoarce în mediul de afaceri. Personal, nu prea dau credit acestei imagini de lord până când nu trăiesc realizarea intenţiei anunţate. Nu de alta, dar ştiu că şi-a mai "uitat" făgăduielile... Oricum, dacă va rămâne pe linia asta, ar trebui să-i mulţumim pentru ceea ce a realizat ca primar, să ne despărţim civilizat şi să ne întâlnim sănătoşi chiar şi pe străzile îngustate pe care le-a asfaltat, stârnind nemulţumirea oamenilor. Care - la rându-le - trebuie să înveţe să ierte!
