Editorial LA ŢINTĂ - Mitrofan şi principiul liberal al bumerangului
Acum patru ani, pe vremea când USL plutea pe aripile gloriei, Cristian Mitrofan era pe cai mari. Simţea că i-a pus Doamne-Doamne mâna pe creştet şi nu s-a mai sfiit "să-l facă" pe nenea Nicu Derviş ca la Bălăceanca. Şi cum? L-a lucrat spornic pe la spate cu vreo doi-trei dintre cei ce nu-l înghiţeau pe răposatul pentru că nu puteau fi ca el. Sau pentru că-i erau prea îndatoraţi... Toţi se dădeau mari liberali, uitând ca şi cel pe care-l făcuse viceprimar, la alegerile din 2008, cât îi datora organizaţia locală. Aşa că i-au înfipt săgeata-n spate şi l-au scârbit destul pentru a renunţa la candidatura pentru postul de consilier local, deşi era liderul PNL Curtea de Argeş. Nea Nicu era din altă plămadă, s-a retras din haita comunitară şi din viaţa asta - când l-a chemat Dumnezeu la el. Mitrofan a ajuns ce şi-a visat - viceprimar - şi l-a înlocuit şi pe succesorul lui Derviş în fruntea organizaţiei locale. Dom' Mitică Cosmescu trăieşte şi bine face că nu-şi dă frâu liber amintirilor! Nu mai contează acum că unul dintre membrii triadei liberale din 2012 şi-a pierdut postul de consilier şi nici cum a părăsit legislativul municipal. Cert e că atunci când Mitrofan, care poza în îndrăgostit pe viaţă de USL-ul rupt la un moment dat, a plecat la PSD, l-a urmat cu aproape toţi ceilalţi. Mai puţin unul, Costică Stanca, acela care a fost sacrificat anul ăsta când s-au făcut listele de candidaţi! Trebuie apreciat că Ioan Ghiţă - căci despre el este vorba - n-a făcut declaraţii din alea mincinoase cum că nu se mai regăsea în doctrina Brătienilor, ci în acea a lui Ilie Pintilie şi în a urmaşului lui Ceauşescu, Ivan Ilici Iliescu. Adevărul este că a făcut-o ca să nu-şi piardă postul de director la SPGC, ca şi Cristy pe cel de viceprimar! Despre al treilea, cel care-i transmitea lui Costinel Vasilescu, în 2012, mersul negocierilor pentru lista de candidaţi USL din toaleta lui Derviş, vom face vorbire când îi va veni rândul. Sau când va vrea Costică Panţurescu să-şi aducă aminte cum l-a prins cu mâţa-n sac şi cum l-au scăpat ceilalţi de o cafteală meritată!
N-am să refac traseul politic al lui Mitrofan. Care este - să recunoaştem - mai tare ca al evreului rătăcitor din poveste, câtă vreme a revenit în primăvara asta înveşmântat în giulgiul lui Mesia. A aterizat în viesparul liberal unde, încercând să facă pace între liberalii vechi şi pedeliştii care se voiau recunoscuţi liberali, cu tactica fermoarului la întocmirea listei de candidaţi, şi-a făcut mai mulţi duşmani decât prieteni. Cineva îmi spunea că unul dintre clănţăii care aţâţaseră dihonia internă zicea în campania electorală că Mitrofan e o cauză pierdută şi că să aibă răbdare, că peste patru ani va candida el, piticul porno - cum îi zice lumea în bătaie de joc. Nu ştiu dacă Mitrofan a realizat că totul în viaţă se plăteşte cu dobândă. Sper ca după şedinţa furtunoasă de marţi să fi priceput că organizaţia pe care a fost împuternicit s-o conducă este căpuşată de nulităţi şi de tipi plecaţi cu sorcova, care trebuie trimişi undeva fără bilet de întoarcere. Victoria lui în alegeri era un pariu cu imposibilul, câtă vreme aterizase într-o şerpărie şi se visa un soi de reîncarnare a lui Wilhelm Tell, având misiunea să tragă cu o săgeată frântă de ai lui şi să nimerească mărul pus pe creştetul propriu!
Ca un prieten adevărat ce-i sunt, pentru că sunt dezinteresat şi de când ne cunoaştem nu i-am cerut ceva pentru mine sau pentru ai mei, sper să se fi maturizat destul pentru a nu mai repeta greşelile trecutului. Mai mult, i-am cerut în mod expres liderului judeţean, senatorul Iani Popa, să nu-l lase pradă şacalilor din interiorul organizaţiei locale, care vor să-l înghită cu fulgi cu tot. Personal consider că e destul de tânăr pentru a o lua de la capăt şi a ajunge unde visează. Înainte de orice, trebuie să se cureţe de posibilitatea de a mai fi o jucărie în mâna ticăloşilor. Şi apoi să-i trimită unde merită pe cei ce l-au băgat la colţ, l-au şantajat şi l-au supt de snagă. Până atunci, nici să nu viseze la mai mult decât i se cuvine. Şi, mai ales, să nu se mai înconjoare de amaruri, căci nu e nicio glorie să strălucească printre păcatele amărâte ale pegrei locale! După umila mea părere, e mai potrivit să fie recunoscut ca unul dintre oamenii ei de valoare...
