Editorial LA ŢINTĂ - "Taci, fă, că e bine şi-aşa!..."
Aşa s-ar putea concluziona rezultatele ultimelor alegeri locale pe care puţini le pot digera liniştiţi. Orgoliul personal se împacă greu cu ideea că altul s-ar bucura de mai multă preţuire în comunitate. Narcisiştii suferă cel mai mult. Dar ar trebui să se împace fatalist cu situaţia că e încă bine, cât timp s-ar putea şi mai rău. Să pierzi nişte alegeri pare mai puţin grav decât să te înşele amanta. Sau cel puţin aşa îmi zicea zilele trecute un cinic, care ţinea "la onoarea lui de famelist" - vorba lui Caragiale. (Cel mai bine îl vor înţelege cei care au trecut prin astfel de situaţii delicate, însă nu în ceea ce priveşte alegerile!) Replica din titlu am auzit-o în copilăria mea petrecută la ţară de la un om trecut prin ciur şi prin dârmon. Aşa îşi potolea el baba, care de fiecare dată când nu-i convenea ceva, bombănea de mama focului. El, care făcuse şi frontul, căzând prizonier la Cotul Donului şi revenind acasă din lagărul siberian în care-şi târâse silnic zilele după moartea lui Stalin, devenise cam filozof. Şi n-avea cum să fie altfel, după ce descoperise că lumea pe care o ştia se întorsese cu susul în jos. Găsise acasă gospodăria spartă, pe ăi bătrâni doborâţi de necazuri şi pe cei care n-aveau după ce bea o cană de apă când fusese concentrat, mari şefi la comunişti. Venind de unde venea, parcă nici nu plecase de acolo, din taiga. Aşa că şi-a pus zăbală la limbă şi când mai suduia regimul, dacă-l provoca vreun vecin, zicea că doctorul nu-i mai dădea voie să mănânce sărat. Bietul de el n-a mai apucat să vadă prăbuşirea sistemului pe care-l ura, că l-a chemat Dumnezeu cu ordin de veşnică odihnă. Se vede că l-a iubit, câtă vreme l-a scutit de tot ce-au îndurat copiii lui care-au dat bucuria căderii lui Ceauşescu pe scârba hoţiilor celor ce i-au urmat. Dumnezeu s-a săturat de jigodenia noastră şi ne-a lăsat în spinare cu burghezia comunistă, care ne umileşte mai abitir de când s-a înţolit în straie capitaliste. Perioada în care trăim în România de azi seamănă până la confuzie cu cea a unui fanariotism reînviat, în care imoral este să fii sărac, iar moral este să te supui necondiţionat în faţa puternicilor zilei.
Democraţia a devenit un joc absurd la noi, în care strada face legea, în care politicienii îşi fac jocurile murdare cu scopul de a le fi lor bine şi dispreţuiesc profund prostimea transformată în maşini de vot oarbe. Tot mecanismele care funcţionau cândva s-au gripat, s-au blocat ori pur şi simplu s-au desfiinţat pentru a se da liber la corupţia sistematizată şi generalizată. Tocmai de aceea eu nu mai pot fi de acord cu nea Cutare. Şi probabil ca mine sunt mulţi care nu mai pot să aştepte rezolvarea de la sine a problemelor, socotind că e încă bine cât timp îi avem pe americani lângă noi ca să ne apere de ameninţările noului ţar de la Kremlin. Noi nu mai acceptăm tâmpenia aia cu promisiunea perversă că dacă îndurăm acum măgăriile puternicilor zilei, ne vom câştiga dreptul ca în altă viaţă să stăpânim împărăţia cerului.
Am discutat în ultimele zile cu mulţi dintre perdanţii alegerilor locale. Ei au mai mult timp decât câştigătorii şi vor să înţeleagă de ce n-au dat lovitura. Le-am sugerat să-şi identifice singuri greşelile, pornind de la oamenii care le-au stat în spate de mască, luându-le măsura pentru sicriele carierelor politice. În fiecare echipă electorală au existat infiltraţi care au jucat pe mai multe tablouri şi au purtat informaţia de ici până dincolo. Unii au fost descoperiţi, alţii încă nu. Dar vor ieşi la iveală când vor primi premiile de la cei care au luat pâinea în braţe şi au cuţitul cu care o vor felia în mâinile lor. Cei ce vor revanşa la alegerile legislative din toamnă trebuie să aibă sângele necesar să opereze cancerele interne. Şi să aibă cinismul de a le spune "Taci, bă', că e bine şi-aşa, cât timp nu-ţi rup picioarele, nu-ţi afectez inventarul. Obişnuieşte-te cu gândul că după ce voi trage eu apa după tine, vor simţi şi alţii nevoia s-o facă, pentru că nu meriţi mai mult, avortonule!" Dacă nu pot proceda astfel, să se retragă din poziţiile pe care le ocupă, căci n-au ce căuta acolo. Iar dacă vor să rămână în slujba oamenilor, o pot face şi de la bar, luându-le comenzile, nu credeţi?...
