Editorial LA ŢINTĂ - Spionii de lângă noi
Ziua de 13 iunie 2016 a fost una cu ghinion pentru nişte triste figuri ale vieţii publice româneşti. Mai întâi s-a confirmat faptul că se va redeschide dosarul revoluţiei din 1989. Apoi s-a făcut cunoscut faptul că CNAS ar fi confirmat faptul că Miron Cozma, "luceafărul huilei", ar fi fost informator al Securităţii în perioada 1977-1983, sub numele de cod "Paul". Şi asta când? Tocmai la împlinirea a 26 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, când lumea liberă a scos România din sufletul ei, constatând că revoluţia a fost o păcăleală şi că fusese confiscată de "comuniştii de omenie" ai emanatului Ion Iliescu încă din primele sale ore. În vara lui 1990, o fostă colegă de liceu care venise din Franţa, unde emigrase cu câţiva ani înainte, îmi povestea lucruri de necrezut, pe când se afla la părinţii din Corbeni cu fetiţele ei. Aflam atunci că în timpul mineriadei din iunie, posturile de televiziune franceze dădeau o declaraţie a lui Ion Iliescu, proaspăt ales preşedinte al României în 20 mai, de "Duminica orbului", în care afirma că minerii veniseră la Bucureşti ca să facă ordine şi curăţenie în Piaţa Universităţii, din care-i alungaseră pe golani, ca să poată planta florile păcii. Numai că pe ecrane apăreau cum brute mascate în oameni rupeau oasele cetăţenilor paşnici cu bâte, răngi şi cu ce mai aveau la îndemână şi făceau zob calculatoarele de la Universitate urlând: "Noi muncim, nu gândim!" Fosta mea colegă mai spunea că de la Paris pornise cu câteva zile înainte un tren cu calculatoare şi tehnică de calcul, care nu mai ajunsese la Bucureşti, ci fusese dirijat spre Polonia. Şi asta nu fusese cea mai dură consecinţă: lumea liberă aflase că România nu se eliberase de comunism şi că respingerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara - prin care se cerea interzicerea foştilor membri ai nomenklaturii comuniste de orice rang să candideze o perioadă de timp - nu fusese deloc întâmplătoare. Aşa cum nu fusese nici măcelul din timpul zilelor aprinse din decembrie 1989, cu acea mascaradă a revoluţiei transmise în direct şi cu asasinarea cuplului Ceauşescu, de Crăciun, la Târgovişte. Secretele revoluţiei s-au îngropat în marea complicitate cumpărată cu titluri de revoluţionari, luptători în revoluţie şi cu o sumedenie de privilegii date cui trebuia. Cei ce nu s-au aliniat noii puteri, precum gen. Guşă sau fostul pilot al lui Ceauşescu, Vasile Maluţan, "au murit de râs pentru liniştea noastră".
S-a spus în repetate rânduri că Securitatea comunistă n-a murit. Acum este limpede pentru toţi cei care nu au interesul să infirme sau sunt destul de duşi cu pluta pentru a face pe proştii şi a se complace să rămână aşa că instituţia în cauză şi-a schimbat doar părul, nu şi năravul. Ba mai mult, s-a extins şi este instrumentul de bază pentru conservarea puterii corupte. Altfel cum putea ajunge alt corifeu al Pieţii Universităţii din 1990 - Marian Munteanu - despre care se ştia că era unul dintre oamenii de bază ai primului şef al SRI, Virgil Măgureanu, deconspirat ca om al Securităţii ce activase sub numele de cod "Ioan" - candidatul liberal nr. 3 la Primăria Bucureşti, în această primăvară. Silit să-şi retragă pretenţiile, respectivul anunţa intenţia de a-şi face partid, ca să candideze la parlamentare. Miron Cozma s-a apărat de acuzaţia că ar fi fost informator la Secu' tot cu poziţia politică de lider al Partidului Social Democrat al Muncitorilor. Şi mai spune că a fost atacat atât de târziu pentru că s-a anunţat drept viitorul preşedinte al României, după alegerile din 2019.
În timpul campaniei electorale recent încheiate, am avut ocazia să constat existenţa multor infiltraţi în echipele de campanie ale majorităţii candidaţilor. Băieţii ăştia - spionii de lângă ei - trăiesc printre noi şi fac şi acum fel şi fel de jocuri mizerabile de dezinformare, trăgându-şi spuza pe turta lor şi, pe baza protecţiei asigurate de măgăriile făcute, sfidând pur şi simplu legea şi pe fiecare dintre noi. Am aflat recent că se fac manevre ca să-şi păstreze ori să-şi întărească poziţiile cu sprijinul noii puteri locale înainte chiar ca ea să se instaleze. Sper să li se reteze macaroana şi să fie trimişi unde le este locul. Pentru că este mai uşor să previi, decât să tratezi, nu-i aşa dom' Panţurescu?...
