Editorial LA ŢINTĂ - Ai dosare?... Ai valoare!
Asta pare să fie atitudinea unor primari care au pierdut ultimele alegeri locale. Nici nu mai contează de ce au dat chix, în condiţiile în care porneau ca favoriţi în cursa electorală. Poporul a decis prin vot că a venit timpul să plece şi - cei mai mulţi - s-au resemnat filozofic cu situaţia. Problema cea mai mare cu care se confruntă este predarea gestiunii. Dacă urmaşii lor sunt cusurgii sau dacă vor să le facă bucata, pot solicita un audit la sânge. Oricât de curat ar fi lucrat şefii administraţiilor, se ştie că dacă se doreşte, se pot găsi pete şi-n soare. Iar consecinţele nu sunt greu de bănuit. Speranţele multora se leagă de o dezincriminare a abuzului în serviciu, asupra căreia trebuie să se pronunţe zilele acestea Curtea Constituţională. Ar fi un colac de salvare pentru mulţi dintre cei ce s-ar putea ascunde în spatele scuzelor că ar fi greşit - ei sau subordonaţii - din prostie. O prostie care a fost declanşată de alegerea lor, la modul cel mai democratic cu putinţă, prin vot direct şi universal.
Din câte ştiu, în aceste zile în care câştigătorii cursei electorale aşteaptă validarea, cei mai mulţi şi-au activat spionii din cadrul administraţiilor publice locale pentru a afla din timp ce contracte mai semnează primarii perdanţi, cum îşi aranjează slugile pe care le-au folosit în ultimii ani, ca să rămână acolo, în miezul problemelor şi ca să poată ţine secretele "casei" sub cheie, până la eventuala revenire sau prescripţie. Se mai bârfeşte şi că s-ar cam face nişte contracte antedatate, ca să se mermelească nişte fapte nu tocmai ortodoxe. Eu nu cred că aşa ceva ar fi posibil, dar nici nu exclud posibilitatea, pentru că am probat de prea multe ori adevărul că "dracu' nu face mănăstiri". Celor pe care i-ar muşca şarpele de inimă "s-o comită" le-aş aminti că hârtiile cu care încearcă să se acopere mai puţin legal ar putea să dea greutate unor dosare sub care s-ar îngropa!
Pe de altă parte, nu i-aş putea condamna nici pe primarii care vor fi instalaţi în premieră, dacă vor cere auditurile despre care se vorbeşte. Nu de alta, dar din postura de simplu cetăţean votant, mi-aş dori şi eu să ştiu cum anume a administrat treburile comunităţilor primarii care pleacă. Şi asta nu pentru că în campania electorală s-au spus vorbe grele pe seama multora, ci mai ales pentru că mi s-a făcut lehamite să tot aud de "grele moşteniri". Nu în ultimul rând, asemenea verificări i-ar putea exonera de răspundere pe cei ce predau activul şi pasivul administraţiilor publice locale, oferindu-le posibilitatea de a le cere socoteală celor care le-au terfelit imaginea în campania electorală sau în afara ei. Aştept să li se ceară socoteală iresponsabililor care procedează astfel. Şi, deopotrivă, nu voi mai da credit celor ce se vor văita după preluarea gestiunilor de nu ştiu ce găuri pe care le-ar fi avut de acoperit.
Toate aceste gânduri mă frământă când văd că ţara este potopită de ape. Altfel spus, că este prost gospodărită. Blestemele se îndreaptă spre guvern, preşedinte şi oameni cu funcţii de răspundere. Unele acuzaţii sunt îndreptăţite, altele fără obiect. Sigur că vina este împărţită, pentru că în urma viiturilor sunt oameni care s-au trezit cu casele inundate, cu pierderi în recolte, animale şi că s-au înregistrat chiar victime. Orice analiză logică a situaţiei ar trebui să pornească de la bază. Cursurile de apă nu sunt regularizate, se construieşte haotic, de multe ori fără autorizaţii, se aruncă gunoiul necontrolat şi totul este bine până când se întâmplă un necaz. Factorii responsabili ar trebui să rupă coada pisicii şi să delimiteze clar partea de responsabilitate care revine fiecăruia. Personal mă întreb ce mama lui proces verbal face Regia Apelor Române, care încasează facturi pe un produs care-i pică precum para mălăiaţă şi pe care-l exploatează, băgându-ne adânc mâna în buzunarele tuturor când livrează apa brută. Dar n-am auzit de preocupări pe linia regularizării malurilor râurilor, pârâurilor sau a prevenirii viiturilor. Primarii, oricât de buni administratori ar fi, trebuie să asigure din resursele de care dispun în primul rând funcţionarea administraţiilor pe care le conduc. De cele mai multe ori, sumele pentru investiţii sunt de-a dreptul ridicole. Şi-atunci, s-ar impune intervenţia guvernului care - de cele mai multe ori - este preocupat să mărească salariile personalului din subordine, ale demnitarilor şi să nu crâcnească atunci când parlamentarii îşi trag privilegii nesimţite, pentru că fără sprijin din forul legislativ, onorabilii miniştri ar trebui să plece acasă din Palatul Victoria. În aceste condiţii, ţine diversiunea mass-media cu lipsa premierului sau a preşedintelui din zonele calamitate de inundaţii. Fără a-l apăra pe şeful statului, nu cred că ar trebui să-şi încalţe cizmele de cauciuc pe model Ceauşescu sau Băsescu şi, cufundat în mâlul proastei gospodăriri, să dea declaraţii de compasiune pentru uzul celor nenorociţi de ape. Sunt trist văzând toate astea şi mă întreb cât va mai avea rezultate bune obişnuinţa de a îngropa rahatul peste care se dă cu spray-ul minciunii cu ce se iveşte la îndemână, prezentându-l drept hrană ecologică pentru proşti...
