Tradiţii şi obiceiuri de Sf. Ilie
Sfântul Ilie este sărbătorit de creştini ca un aducător de ploi, care prin rugăciunea sa a salvat de la moarte poporul din Israel, după trei ani şi jumătate de secetă. Ca divinitate solară şi meteorologică, tradiţia spune că în ziua de Sf. Ilie se aud tunete, trăznete, vor fi ploi torenţiale şi incendii, el fiind cel care leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina. Sfântul Ilie este considerat şi ocrotitorul recoltelor. În această zi ogoarele se stropesc cu agheasmă, ca să aducă rod bogat în anul următor. Tradiţia mai spune că în această zi este interzis să se consume mere. Acestea, fiind considerate fructele Sfântului Ilie, se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă. De Sf. Ilie, românii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, în special de copiii decedaţi. Obiceiurile străvechi amintesc şi de femeile care chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel se considera că morţii se veselesc. În plus, un obicei care a rămas viu şi astăzi spune că, dacă tună în această zi, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. De asemenea, şi acum, la sate, apicultorii respectă obiceiul "retezatului stupilor", adică recoltarea mierii se face numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteşte, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, pentru că femeile nu au voie să intre în stupină. Tradiţia mai spune ca în ziua de Sf. Ilie să nu se lucreze de teama pagubelor, să se culeagă în zori plante de leac şi, dacă plouă, se va prelungi această situaţie pentru încă 20 zile. Sfântul Prooroc Ilie este una dintre cele mai interesante şi complexe figuri de sfinţi, putând fi considerat un sfânt ecumenic, deoarece este cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi chiar în tradiţia islamică. Sfântul Ilie a trăit cu peste 800 ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea regelui Ahab, în regatul Israel din Samaria.
