Decesul lui Adrian Floarea a îndoliat Curtea de Argeş
# Mesaje sfâşietoare din partea prietenilor
Vestea că Adrian Floarea, un tânăr care avea toată viaţa înainte, a decedat în urma unui tragic accident petrecut miercuri noaptea, a adus durere fără margini în sufletele celor care l-au cunoscut şi în cele ale familiei. În timp ce se afla în vizită la bunici, în comuna Merişani, Adrian i-a cerut unui prieten motocicleta să se plimbe. Din păcate, drumul său s-a oprit într-un cap de pod, iar impactul i-a fost fatal. De curând, Adrian Florea intrase la Facultatea de Silvicultură din Braşov, pentru că dorea să calce pe urmele tatălui său, de profesie pădurar.
De miercuri noaptea, prietenii săi au postat zeci de mesaje înduioşătoare, care nu mai au nevoie de comentarii: "Dumnezeu să te ierte, scumpul meu! Încă nu îmi vine să cred că s-a întâmplat aşa ceva! E imposibil aşa ceva!... Încerc să mă mint că eşti bine, dar e prea târziu! Dumnezeu să te odihnească în pace, sufleţel frumos!"; "Dumnezeu să te odihnească în pace, frăţiorul meu. Nu îmi vine să cred ce am putut să văd, nu mai am lacrimi, frăţioare... Totul s-a risipit într-o secundă. Ai grijă de tine acolo sus, nu te voi uita niciodată! Fraţi până la moarte şi după! Nu scriu mai mult, deorece îmi e greu să vorbesc despre tine la trecut!"; "Ne ştim de la vârsta de 7 ani, am făcut generala împreună, 8 ani, am făcut liceul împreună, alţi 4 ani. Am copilărit împreună, am crescut împreună... Am avut parte de multe momente plăcute şi mai puţin plăcute împreună. Am râs, ne-am certat, am dat mâna prieteneşte şi iar am râs. Mereu am avut zâmbetul pe buze împreună! Am trecut peste multe de-a lungul timpului. Însă zâmbetul s-a dus... Aştept să te văd iar zâmbind dintr-o bună zi, să ne vedem acolo sus, să dăm iar mâna împreună, să zâmbim, alături de prieteni şi cunoştinţe când o să vină timpul fiecăruia să plece de aici şi să ajungă acolo sus, la tine. Să te odihneşti în pace copile, prietene... Ai fost un om bun!"; "Îngeraşule, ştiu că mă auzi, ştiu că vezi asta, dar vreau să-ţi spun că au trecut deja câteva ore şi îţi simt lipsa, ore care nu se mai sfârşesc, în care vărs milioane de lacrimi, ore în care mă macină absenţa ta... De ce ai plecat, pui frumos? De ce ne-ai lăsat pe toţi cu durere în suflete? Tălică ai zis că te duci până la ţară şi te întorci, nu stai, te-am aşteptat şi n-ai mai venit, de ce?... Mă uit la cer şi-l văd fericit că a mai primit o stea, o stea preţioasă şi frumoasă... Dar, pe de altă parte, mă uit la noi, toţi cei care suferim şi mi se rupe sufletul. Te aşteptam acasă, Adrian, aşteptăm să vii să stai cu noi pe afară, să stai cu băieţii pe băncuţă şi să povestiţi. Aştept să vii la mine, aşa cum obişnuiai şi cum mi-ai promis aseară... Dumnezeu să te odihnească în pace! Îţi promit că voi fi mereu alături de familia ta, şi mai ales de surioara ta!"; "Condoleanţe familiei... nu mi-a venit să cred. Îl ştiu de când avea câţiva anişori. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul tău!"; "Dumnezeu să te ierte! Încă nu îmi vine să cred că s-a întâmplat aşa ceva! E imposibil aşa ceva! Încerc să mă mint că eşti bine, dar e prea târziu! Dumnezeu să te odihnească în pace, sufleţel frumos!"; "De ce tocmai tu, frăţioare???... De ce? Nu pot să cred ce s-a întâmplat... nu vreau să cred că ai plecat de lângă noi... sper să nu fie adevărat, sper să te găsesc acasă când o să mă întorc de aici, fratele meu... Stau şi mă gândesc acum la toate lucrurile frumoase pe care le-am făcut amândoi, nu vreau să rămân doar cu amintirea ta, bun prieten..."
Dumnezeu să te odihnească în pace, Adrian şi să-i dea putere familiei să treacă peste pierderea ta!
