Adrian, şi cerul a plâns plecarea ta!
Sâmbătă, în ziua în care prietenii, familia, colegii şi toţi cei care l-au cunoscut, l-au condus pe Adrian Floarea pe ultimul drum, şi cerul s-a întristat... Un suflet bun, un tânăr care avea toată viaţa înainte şi planuri mari, a plecat pentru totdeauna în împărăţia cerurilor.
În locul unde Adrian şi-a găsit sfârşitul, s-au aprins lumânări şi s-au spus rugăciuni fierbinţi. De acolo, unul dintre prietenii tânărului a transmis următorul mesaj: "Dumnezeu să te aibă în paza lui, frăţioare! O zi extrem de grea pentru mine şi nu numai... Câte planuri aveam şi ne făceam, totul s-a ruinat în câteva secunde. Ai grijă de familia ta de acolo de sus şi alină-i durerea! În schimb, eu voi face tot posibilul ca planurile noastre să se finalizeze şi când, într-un final, ne vom întâlni din nou, tot aceeaşi frăţie să ne lege!"
Fotografia în care apare cortegiul funerar este însoţită de mesajul "Astăzi cerul s-a deschis să primească în împăraţia Sa un suflet bun, curat şi minunat. Chipul tău blând a rămas în imaginea noastră. Mergi cu bine prieten drag, ai grijă de părinţii tăi, sora ta şi de noi toţi, prietenii tăi, veghează asupra noastră şi îndrumă-ne mereu spre drumul cel bun! Vei rămâne mereu în inimile noastre, îngeraşule. Odihneşte-te în pace!"
Pe internet au fost postate mai multe mesaje pline de durere: "Nu pot să cred că tot ce s-a întâmplat este adevărat... Toată lumea îmi spune lucrul ăsta, însă eu nu cred, nu vreau să cred... Încă sper că e un vis urât care a adus multă tristeţe în sufletul meu, în sufletele oamenilor. Nu pot să cred că astăzi a fost ultimul tău drum şi că eu nu am fost lângă tine, nu am putut să îmi iau rămas bun... Sunt sigur că mă vezi de acolo de sus, sunt sigur că vezi câtă durere ai lăsat în urma ta, câtă durere e în sufletul meu, câte lacrimi am vărsat la vestea că nu mai eşti... Te rog, iartă-mă că nu am fost lângă tine acum, pe ultimul tău drum, aşa cum obişnuiam să fim noi de fiecare dată... Îmi pare atât de rău că te-am lăsat singur, sper să mă ierţi vreodată. Credeam că e o glumă şi că o să te găsesc acasă când mă întorceam de aici, să te găsesc vesel, optimist, cum eram noi în anii de liceu. Aş vrea să dau timpul înapoi acum, să te ştiu în viaţă, să fim amândoi peste tot... Nu vreau să îmi imaginez că o să vină ziua în care o să vin acolo, la tine, să îmi cer iertare că nu ţi-am fost alături... Locul ăla în care acum 2 ani noi râdeam... mai ştii? Nu pot să cred că va veni ziua în care o să merg acolo să îmi iau rămas bun de la tine! Vei rămâne în sufletul meu pentru totdeauna, nu te voi uita niciodată, fratele meu!... O să vină vremea să ne întâlnim şi vreau să fim tot aşa, să ne lege aceeaşi prietenie minunată de care mulţi nu au avut parte... Nu voi uita niciodată frăţia noastră care ne-a legat şi nu o s-o poată dezlega nimic, niciodată. Am sperat să nu fie adevărat şi încă sper asta, nu am crezut că o să fie nevoie să spun aceste cuvinte vreodată... Dumnezeu să te aibă sub grija lui şi tu, la rândul tău, să ai grijă şi de noi. Odihneşte-te în pace, fratele meu!"
