Situaţie revoltătoare la obţinerea permisului de conducere: s-a ajuns cu programările pentru traseu în luna septembrie!
După ce rumoarea din capitală cu privire la bătaia de joc la care sunt supuşi candidaţii la permisul de conducere s-a extins până în canalele media, am făcut şi noi o mică investigaţie pentru a vedea care este situaţia în Curtea de Argeş. Aceasta cu atât mai mult cu cât tot mai mulţi viitori şoferi şi-au exprimat nemulţumirea pe reţelele de socializare şi nu numai când au văzut că au de aşteptat luni bune de la data începerii şi, respectiv, finalizării şcolii, până la proba de traseu. Problema a început să se propage şi la examinarea teoretică, unde programările la Piteşti, la ora actuală (9 mai - data redactării materialului), se fac abia începând cu data de 10 iulie. Cu alte cuvinte, dacă un candidat termină astăzi cursurile şcolii de şoferi şi vrea să se înscrie la testare în oraşul vecin (deocamdată doar acolo se dau chestionarele!), acesta o va putea susţine cel devreme în data de 10 a lunii lui Cuptor. Locurile la sală se ocupă rapid, căci noi am urmărit câteva zile la rând evoluţia lor şi am constatat cu stupoare că în numai o săptămână s-a ajuns cu programările de la data de 17 iunie la cea mai sus menţionată (vinerea, sâmbăta şi duminica nu se ţin examene). Ipotetic, dar şi practic vorbind, odată declarat admis la proba practică astăzi, cursantul va fi programat pentru traseu abia în a doua jumătate a lui septembrie, adică fix peste aproape 5 luni!!! Aşadar, cu puţin efort din partea autorităţilor, se va ajunge în curând la o jumătate de an de aşteptat până la traseu...
Dacă o persoană începe şcoala de şoferi astăzi şi promovează din prima încercare sala, probabil va da traseul undeva prin lunile noiembrie-decembrie, cel mai devreme. Iar pentru cei care mai "pică" şi sala o dată şi apoi şi oraşul, se prea poate să rateze şansa să mai facă o a doua programare la traseu, căci le va expira şcoala, care are valabilitate doar de un an! Iar dacă acest lucru se întâmplă, atunci elevul nu va avea de ales decât să reînceapă cursurile şcolii de şoferi şi să plătească din nou, împreună cu toate taxele aferente. Mai mult, cum la sală se va merge abia după ce se încheie cu toate şedinţele de condus (fiindcă aşa prevede legea!) şi abia după promovarea sălii se va face programare la traseu, elevul riscă să-şi piardă îndemânarea până la data la care va avea loc aceasta din urmă, adică peste cele 4-5 luni, fiind obligat să mai ia ore suplimentare. Cu alte cuvinte, alţi bani, altă distracţie, căci o şedinţă de conducere separată costă minim 50 de lei, iar pentru a-şi reintra în mână, un candidat la permis poate avea nevoie de mai mult de una singură...
Stând de vorbă cu instructorii am aflat că, nu de puţine ori, au avut senzaţia că au luat-o de la zero cu unii dintre elevi după acea pauză de câteva luni. Printre candidaţi, părerile sunt împărţite până la acolo că s-a ajuns să se creadă că totul este regizat înadins, ca o înţelegere între instructori şi autorităţi, din care primii ar avea de câştigat foloase materiale. Lucru cel puţin stupid, dar care poate avea şi baze reale de credibilitate, căci se pot găsi instructori cărora să le convină această situaţie. Totuşi, cei cu care am luat legătura ne-au spus că este în interesul lor să aibă elevii promovaţi în procent cât mai mare şi că ar fi o atitudine total nepotrivită din partea lor să încurajeze această practică deficitară, fiincă sunt conştienţi că suma pe care fiecare candidat o scoate din buzunar pentru şcoală este şi-aşa destul de mare (cam cât un salariu minim pe economie!) şi că mulţi fac eforturi considerabile ca să poată obţine permisul. Act care, în vremurile noastre, este o necesitate imediată, fiindcă activităţile umane sunt tot mai legate de acesta şi lipsa lui este un adevărat handicap de locomoţie, mai ales în oraşele mari. În plus, şi cazierul, fără de care nu se poate susţine examenul, expiră până la data traseului, astfel că trebuie făcut un nou drum pentru a scoate un altul.
Instructorii sunt de părere că principala problemă ar fi numărul redus de poliţişti examinatori, însă situaţia s-ar putea remedia dacă măcar s-ar prelungi valabilitatea şcolii de şoferi la 2 ani, cum s-a procedat în multe ţări din U.E., căci aşa ar creşte şansele pentru candidaţi, care ar putea susţine traseul de 3-4 ori... O altă variantă ar fi urmarea modelului european, adică instituirea unui corp auxiliar de examinatori în care să fie incluşi foşti instructori auto sau foşti poliţişti rutieri şi, în situaţiile în care nu se mai face faţă valului de programări, aceştia să suplimenteze numărul de examinatori pentru proba de traseu.
Până una-alta, nu putem trage decât o concluzie, şi anume că în România, stat democratic, autorităţilor nu pare să le pese de cetăţean. Acesta plăteşte nişte bani pentru un serviciu pe care ar trebui să-l primească, însă este tratat în schimb cu un total dezinteres şi lăsat să se descurce. Cum poate!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
