A fost "Marţea neagră" pentru o familie de pe str. Daniel Sterescu... - S-a dezechilibrat de pe scară şi a căzut direct în cap!
# Gabriel M. încerca să îndepărteze un cuib de viespi agresive
O nenorocire fără margini s-a abătut în această după-amiază asupra unei familii de pe strada amintită, lăsând loc de lacrimi amare, jale mare, strigăte de durere şi întrebări fără răspuns adresate cu deznădejde către Dumnezeu care a îngăduit o asemenea tragedie! Soţul, Gabriel M., în vârstă de 49 de ani, recent întors acasă din străinătate pentru a se bucura cu soţia de munca de-o viaţă într-un scurt concediu pe care-l aştepta de multă vreme, a sfârşit prematur, într-un mod tragic şi total nefiresc. Bietul om s-a suit cu scara pe casă pentru a scăpa de un cuib de viespi agresive care reprezentau un pericol pentru familie şi, probabil în urma unui moment de dezechilibru, a căzut în cap de la o înălţime de circa 3 metri, lovindu-se puternic de pietrele de pe sol şi porţiunile de ciment care se aflau acolo. Familia a sunat disperată la 112, timp în care doi vecini, dintre care unul care lucrează ca pompier, alarmaţi de ţipetele din curte, au fugit să vadă ce s-a petrecut şi au încercat să-i acorde primul ajutor. Aceştia au declarat că l-au resuscitat până ce a sosit prima salvare, urmată de poliţie şi, ceva mai târziu, de două echipaje SMURD, însă au recunoscut neputincioşi şi cu lacrimi în ochi că mai mult de atât nu au putut face.
Deşi imediat după momentul impactului bărbatul părea să mai prezinte semne vitale - conform celor declarate de martori, traumatismul cranio-cerebral extrem de violent a făcut imposibilă stabilizarea sa. Echipajele medicale deplasate la faţa locului au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-l readucă la viaţă, însă eforturile lor au fost în zadar. În plus, între momentul de un tragism atât de intens şi de dureros pentru familie, care a părut să dilate timpul la nesfârşit, şi cel al sosirii primului echipaj medical, s-a spus că ar fi trecut prea mult timp, care ar fi fost poate preţios pentru salvarea victimei. Cu toate acestea, poliţiştii şi cadrele medicale au recunoscut că doar o minune dumnezeiască l-ar mai fi putut salva pe bietul bărbat de la pieire. Minune care a întârziat să apară şi, în cele din urmă, a fost declarat decesul, spre groaza celor dragi, dar şi a vecinilor care s-au adunat pe drum şi au încercat să mai spună o rugăciune izbăvitoare. Lacrimile curgeau şiroaie pe obrajii celor care i-au fost apropiaţi atunci când cineva din curte a strigat după o lumânare. Cu acest om, timpul nu a mai avut răbdare!...
Gabriel M. era un om extrem de muncitor, devotat familiei, un tată exemplar, în relaţii bune cu vecinii, mereu plin de viaţă şi glumeţ, care sărea în ajutor ori de câte ori cineva avea nevoie şi-l solicita. Şi-a irosit o bună parte din viaţă muncind peste hotare pentru a-şi face un rost al său, unde să se poată retrage mai târziu în tihnă, pentru a se bucura de bruma de agoniseală câştigată cu sudoare. Copiii şi soţia îi erau însă cea mai mare avere, cu care se mândrea şi el, ca orice părinte, şi pentru care ar fi făcut tot ce-i stătea în putinţă ca să le fie bine şi să-i ştie asiguraţi. Din nefericire, viaţa sa a fost curmată neîndurător de o soartă parcă blestemată, lăsând în urmă o familie distrusă şi o casă la cheie, în care vor dăinui veşnic tristeţea, durerea şi regretele după cel care a fost soţul şi tatăl Gabriel M. Dumnezeu să-l odihnească în pace şi să dea putere familiei îndoliate!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
