Precizările Guvernului despre desfiinţarea Unităţilor Protejate Autorizate şi îngrădirea accesului la contracte rezervate cu instituţiile de stat
De curând, Guvernul României a postat un mesaj prin care anunţă că nu a adoptat niciun act normativ prin care Unităţile Protejate Autorizate (UPA) să fie desfiinţate sau să le fie îngrădit accesul la contracte rezervate cu instituţiile de stat, care este conferit de Legea nr. 98/2016, privind achiziţiile publice, în concordanţă cu Directiva 2014/24/UE. "Menţionăm că ulterior adoptării O.U.G. 60/2017, la Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Dizabilităţi din subordonarea Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale au fost depuse opt noi cereri de autorizare a unor Unităţi Protejate. Menirea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2017, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, este tocmai aceea de a stimula angajarea a cât mai multe persoane cu handicap, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, prin creşterea obligaţiei de plată, de la 50% la 100% din salariul minim brut pe ţară, pentru fiecare persoană cu handicap neangajată, de către angajatorii care au mai mult de 50 angajaţi, în cazul în care aceştia nu angajează cel puţin 4% persoane cu dizabilităţi din numărul total de lucrători. Anterior Ordonanţei nr. 60/2017, instituţiile cu peste 50 lucrători care nu angajau cel puţin 4% persoane cu handicap puteau opta în a plăti 50% din salariul minim brut pe ţară, aferent numărului de persoane cu dizabilităţi neangajate, către stat sau a cumpăra produse de la Unităţile Protejate Autorizate. Instituţiile pot încheia, în continuare, contracte cu Unităţile Protejate Autorizate, dar plata acestora nu trebuie făcută din sumele datorate cu destinaţie specială, ca urmare a neangajării persoanelor cu dizabilităţi. Cu titlu de exemplu, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale are un contract încheiat cu o Unitate Protejată Autorizată, pentru servicii de curăţenie, contract care este menţinut şi după apariţia O.U.G. nr. 60/2017. Sumele astfel colectate vor fi folosite, în mod direct, pentru mărirea considerabilă a prestaţiei sociale pentru toate cele 786.546 persoane cu dizabilităţi din România.
Concret, aceeaşi O.U.G nr. 60/2017 prevede creşteri ale prestaţiei sociale în două trepte, de la 1 ianuarie, respectiv 1 iulie 2018. Cele mai mari creşteri, de 135% sunt pentru copiii cu handicap grav, care primesc astăzi 106 lei/lună (23,5 euro) şi vor primi 250 lei/lună (55,50 euro) de la 1 ianuarie 2018 şi încă 28% de la 1 iulie 2018, adică 500 lei/lună (111,10 euro). Copii cu handicap accentuat, care în prezent au o prestaţie socială lunară de 79 lei (17,50 euro) vor ajunge la 150 lei (33,30 euro) la 1 ianuarie 2018 şi la 175 lei (38,80 euro) la 1 iulie 2018. Şi adulţii cu handicap grav vor beneficia de creşteri ale prestaţiei sociale, de la 340 lei (75,50 euro) la 450 lei (100 euro) şi 500 lei (111 euro) la 1 ianuarie, respectiv 1 iulie 2018. Adulţii cu handicap accentuat, care primesc în prezent 272 lei/lună (60,40 euro) vor ajunge la 350 lei/lună (77,70 euro) la 1 ianuarie 2018 şi la 375 lei/lună (83,30 euro) la 1 iulie 2018. Măsurile au fost adoptate după ample verificări ale Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, în urma cărora s-a constatat că actuala legislaţie nu şi-a atins scopul, în contextul în care toate cele 732 Unităţi Protejate Autorizate au angajat doar 1.897 persoane cu handicap şi 124 persoane cu invaliditate gradul III, adică 0,26% din totalul persoanelor cu dizabilităţi. Asta în contextul în care în România sunt angajate în total 33.449 persoane cu dizabilităţi, dintre cele peste 700.000 cu drept de muncă. Concret, dintre cele 732 unităţi protejate autorizate, 181 au un singur angajat cu dizabilităţi, iar 172 au mai puţin de 3. Mai mult, majoritatea persoanelor cu dizabilităţi au o normă de lucru de 5 ore pe săptămână (din 40 posibile), adică o oră pe zi. Implicit, salariul este aferent numărului de ore lucrate, de unde rezultă că societăţile i-au angajat doar pentru a deveni UPA şi a avea un regim preferenţial, iar banii obţinuţi din contractele astfel încheiate nu aduc beneficii reale şi persoanelor cu dizabilităţi.
O altă practică descoperită a fost aceea de a înfiinţa aşa-numite secţii protejate în cadrul societăţilor comerciale, cu un singur angajat, de multe ori cu 2 ore/săptămână, doar pentru ca societatea comercială să poată efectua activităţi comerciale mascate.
Astfel, dacă la nivelul anului 2008 figurau 1.027 persoane cu dizabilităţi angajate în 280 unităţi protejate, în 2016 erau autorizate 732 unităţi protejate cu un număr de 2.021 persoane cu dizabilităţi angajate. În timp ce numărul unităţilor protejate s-a triplat în perioada 2008-2016, numărul persoanelor cu dizabilităţi angajate în această formă de muncă protejată a crescut cu mai puţin de 1.000 salariaţi. Nu în ultimul rând, unităţile protejate au deviat de la scopul iniţial şi prin faptul că nu efectuează activităţi de producţie, prin care să valorifice real aptitudinile şi competenţele persoanelor cu handicap, ci 67% dintre ele realizează activităţi de intermediere de bunuri. În plus, anvelopa financiară la care aveau acces unităţile protejate şi care provenea din neangajarea persoanelor cu dizabilităţi în firme şi instituţii publice era de 430.305.000 lei (aproximativ 100 milioane euro). Mai mult, dacă împărţim această sumă la cele 2.021 persoane cu dizabilităţi din unităţile protejate vom obţine valoarea de 220.150 lei, sumă reprezentând o aproximare a finanţelor disponibile anual pentru fiecare persoană cu dizabilităţi, inclusiv costul factorilor de producţie. Această sumă nu s-a distribuit către persoanele cu dizabilităţi angajate, ci în câştigurile patronilor care nu au dizabilităţi. În realitate, persoanele cu dizabilităţi angajate au un salariu minim pe economie, corespunzător normei de lucru fracţionate cu care sunt angajate. Această formă protejată de angajare s-a transformat într-o formă de business cu câştiguri impresionante pentru majoritatea patronilor sau preşedinţilor de fundaţii şi organizaţii care nu au o dizabilitate. Există UPA care au ajuns la cifre de afaceri cuprinse între 2 şi 4,5 milioane euro, conform propriilor rapoarte anuale. Mai mult, persoanele cu dizabilităţi sunt decuplate de la procesul de luare a deciziilor în unităţile protejate, făcând rareori parte din conducerea acestor unităţi, ceea ce a dus, practic, la apariţia unor "speakeri" în numele lor, în locul lor şi, cel mai important, fără a-i consulta. În această categorie regăsim patroni care nu sunt nici persoane cu dizabilităţi, nici părinţi ai copiilor sau adulţilor cu dizabilităţi, care, în 90% din cazuri, nu s-au consultat cu persoanele cu dizabilităţi sau cu organizaţii ale persoanelor cu dizabilităţi înainte de a expune punctul lor de vedere în cadrul unor întâlniri cu diverşi factori decizionali.
Măsura decisă de Guvern transpune în practică principiile Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York în 2006 şi ratificată de România prin Legea nr. 221/2010. Reiterăm că Unităţile Protejate Autorizate (UPA) nu se desfiinţează, ci beneficiază, în continuare, de posibilitatea de a încheia contracte rezervate cu instituţiile de stat, pe o procedură simplificată de achiziţii publice, tocmai pentru faptul că au angajate persoane cu dizabilităţi.
Reamintim că angajatorii care aduc persoane cu dizabilităţi în câmpul muncii beneficiază de subvenţii din partea statului, potrivit Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, prevede la art. 85: (1) "Angajatorii care încadrează în muncă, pe perioadă nedeterminată, şomeri în vârstă de peste 45 ani, şomeri care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, şomeri de lungă durată sau tineri NEET primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă în cuantum de 900 lei, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni. (2) De facilităţile prevăzute la alin. (1) beneficiază şi angajatorii care, în raport cu numărul de angajaţi, şi-au îndeplinit obligaţia potrivit legii de a încadra în muncă persoane cu handicap, precum şi angajatorii care nu au această obligaţie legală, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap şi le menţin raporturile de muncă sau de serviciu cel puţin 18 luni. În acest context, nu înţelegem abordarea greşită a O.U.G. nr. 60/2017, atâta vreme cât intenţia Guvernului României este tocmai aceea de a oferi şi mai mult sprijin tuturor celor peste 750.000 persoane cu dizabilităţi."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
