Urşii continuă să bântuie la Arefu băgând groază în oameni!
Problema urşilor ce terorizează Căpăţânenii Arefului capătă proporţii care pot îngrozi pe oricine, căci nu mai puţin de patru animale - o ursoaică şi doi pui, împreună cu un mascul dolofan - bântuie noapte de noapte pe uliţele din sat şi fac dezastru în gospodăriile oamenilor. În ultimele 2 săptămâni, situaţia a scăpat complet de sub control şi sătenii îşi duc zilele, dar mai ales nopţile, cu spaima în sân, baricadaţi în case şi dând mare preţuire principiului "scapă cine e mai iute de picior". Aceasta întrucât autorităţile locale n-au putut face mai mult decât să trimită sesizările mai departe, pentru că nu pot lua decizii cu privire la soarta urşilor fără aprobări de mai sus. Aprobări care fuseseră date zilele trecute, când s-a semnat acordul de fi împuşcate circa 140 animale agresive. Ministrul Mediului, Graţiela Gavrilescu, s-a trezit însă cu dosar la DNA după această decizie, în urma unei plângeri intentate de reprezentanţii unui ONG ce aparţine fostului deputat Marius Marinescu, care s-a erijat în apărător al drepturilor animalelor. E clar că nu-şi fac prea multe mustrări de conştiinţă cei angrenaţi în amintita organizaţie privitor la drepturile şi la siguranţă vieţii oamenilor, de parcă ei n-ar conta!... Ceea ce nu vor să ştie sau nu le pasă este realitatea că în satul argeşean de la munte nimeni nu mai doarme liniştit de când fiarele codrului s-au făcut stăpâne pe teritoriul altădată liniştit şi sigur. "E jale. Mai devreme (n.r. - luni seara) am ieşit să verific starea de spirit din sat şi am auzit deja două vuvuzele. Dacă o iei din casă în casă, nu e una care să nu se fi dotat cu o vuvuzea. De când au început problemele, au fost numai două nopţi în care ne-au lăsat în pace. În rest, seară de seară ei umblă prin sat - ori ursul singur, ori ursoaica şi cei doi pui! Sunt prezenţi mai rău ca la şcoală!", ne-a declarat Aurelia Lazăr, care domiciliază în satul Căpăţâneni. Dumneaei este angajată ca ghid turistic la Cetatea lui Vlad Ţepeş, cocoţată pe un pinten de munte care veghează intrarea în Defileul Argeşului.
Ursoaica are nevoie să-şi hrănească puii!
Aceasta ne-a informat că ultima victimă a ursoaicei a fost - duminică seara - câinele unui vecin. Este vorba despre curtea în care în toamna trecută luase foc casa unei bătrâne, pentru care la timpul respectiv ziarul nostru a susţinut o campanie de ajutorare încununată de succes graţie solidarităţii oamenilor cu suflet mare. "Ursoaica s-a sprijinit cu labele pe plasă de sârmă şi a prăbuşit-o, căzând apoi grămadă în curte. S-a ridicat mormăind furioasă, a ieşit din curte şi a luat-o pe uliţă-n sus, după care i-a omorât câinele unui vecin şi i-a speriat doi cai, care au fugit unde-au văzut cu ochii şi abia a doua zi i-a mai găsit. Un alt vecin era cu caii la grădină şi s-a întâlnit cu ursoaica însoţită de pui şi unul dintre ei i-a gherănit mânzul pe bot. Iar asta e nimic pe lângă cei 5 miei, curcanii, viţeii şi 2 câini pe care i-au făcut praf într-o noapte în gospodăria altui vecin... Undeva, înspre Corbeni, mai este un om căruia i-a scos porcul din cocină printr-un gard făcut din stâlpi de fier băgaţi în beton şi închis cu plasă de sârmă groasă. Ursoaica a fost destul de puternică să îndoaie ţevile şi să smulgă plasa... A doua zi, bietul om s-a trezit că era păgubaş: a găsit resturile porcului mâncat în fundul grădinii."
Nici gospodăria directorului de la Şcoala Gimnazială nr. 1 Corbeni n-a fost trecută cu vederea de animalele care - evident - n-au respect faţă de educaţie. Duminică seara a fost vizitată de ursoaică şi prof. Luminiţa Vişoiu, care s-a ales cu gardurile doborâte şi a fost la un pas să fie lipsită şi de galinaceele din coteţ. "Cam aşa arată gardurile grădinilor noastre după vizitele nocturne ale urşilor. Azi-noapte au ajuns până la coteţul găinilor. Nu ştiu cum a scăpat păsăretul, dar probabil l-a lăsat pentru noaptea următoare. Lăsarea întunericului provoacă seară de seară locuitorilor satului panică şi stres: să se baricadeze în case pentru a-şi salva vieţile sau să stea de pază - ca să-şi salveze animalele? Un lucru e cert: urşii au nevoie de hrană, pentru că ursoaicele trebuie să-şi hrănească puii. Până acum au mâncat recoltele de porumb, de cartofi, au mai luat şi din animale de pe unde au putut... Mai sunt câteva fructe. Dar apoi?... Ce vor face? Vor ataca gospodăriile, vor intra în magazii, în beciuri? Îi vom găsi prin bucătării?", şi-a exprimat aceasta îngrijorarea.
Urşii par să-şi fi făcut deja un program pe care sătenii l-au învăţat. Aşa că la anumite ore, oamenii stau de strajă şi sunt vigilenţi la fiecare mişcare ce se aude de afară. "Au program în fiecare dimineaţă, începând cu ora 04.00, când coboară la apă, la râu. Zici că toată noaptea au stat şi-au mănâncat peşte de la saramură şi apoi a dat setea-n ei!... E ca la nebuni: se duc, beau apă şi se-ntoarc în pas de defilare. N-are ursoaica nicio greaţă că latră câinii sau că dau gură oamenii. Ea se duce să bea apă! Bănuiesc că are culcuşul pe-aici, pe undeva, prin apropiere, că umblă ca la ea acasă. Ba chiar am discutat cu vecinii să-i punem de mâncare, să-i dăm un sendviş, o atenţie, poate ne împrietenim cu ea, măcar să convieţuim ca fraţii! Că' dacă-i dăm ceva să moară, te iau ONG-urile şi te doare capul prin ce te mai pot târî!", a fost soluţia ironică a Aureliei Lazăr.
Am aflat între timp şi că alţi vecini s-au dat la urşi cu bâte şi făcând zgomot cât mai mare, ca să-i sperie. Oamenii spun lucruri nemaiauzite, conform cărora jivinele au reacţionat prompt, rupând ştiuleţi de porumb şi aruncându-i după ei!?!... "Aşa ceva parc-ar fi din poveşti sau din desene animate: practic fac mişto de noi, căci depănuşează porumbul, mănâncă toate boabele şi pe urmă folosesc cocenii ca pe nişte proiectile cu care ne bombardează!"
"Câinii latră, ursul trece!"
Oamenii sunt disperaţi, iar primarul Gheorghe Stoican saltă neputincios din umeri. Acesta le-a arătat ce hârtii a înaintat către Ocol şi Prefectură, dar le-a explicat şi că n-a primit vreun răspuns salvator. Cu toţii se gândesc că în locul mieilor şi al lighioanelor din ogradă s-ar putea să ajungă chiar ei înşişi, fiindcă sunt destui cei dispuşi să se ia la trântă cu ursul pentru a-şi apăra agoniseala şi sursa de hrană. Tocmai de aceea sătenii se unesc şi fac front în fiecare seară, doar-doar vor reuşi să alunge animalele înfometate şi să-şi apere astfel nu numai pieile, ci şi avutul. Urşii, în schimb, nici nu se mai sinchisesc de hărmălaia făcută de săteni şi-şi văd mai departe de interese. "Ar fi frumos să vină un deştept de la ONG ca să vadă ce e aici sau să-i ia acasă! În câte-o seară ai impresia că e ca la răscoală. Fiecare pune mâna pe ce apucă - table, vuvuzele, petarde, tigăi, strigă din rărunchi <<Hooo!>> sau <<Săriţi, băăă'!>>... Zici că e război! Dai s-adormi şi e imposibil să n-auzi gură în sat sau zgomote, plus un adevărat concert de lătrături canine. Aseară (n.r. - duminică) a apărut târziu, pe la ora 23.00... Ce hărmălaie s-a stârnit, este de nepovestit: jurai că ai fi în mijlocul unei răscoale, din aia de pe la 1800, nu alta! Ursoaica şi puii au fost înconjuraţi sâmbătă seara într-o grădină şi se auzea acolo de parcă era infernul pe pământ. Câinii, săracii, deja nu mai latră, pentru că s-au speriat şi ei de zgomotele făcute de stăpânii lor. Sunt practic terminaţi de atâta gălăgie!... Cum vine seara, trebuie să aprind becul şi să ciulesc urechile, iar la primul <<Hooo!>> să fiu gata să ies afară. Dar animalele astea sălbatice nu se mai sperie de zgomote, de parcă ar fi trecut prin zeci de discoteci înainte să ajungă la noi! Merge ursoaica aşa, ca o cucoană la promenadă pe bulevard, arborând un aer de stăpână, nu altceva... A pândit-o un vecin într-o seară şi mi-a spus că i se auzeau ghearele pe asfalt de parcă ar fi fost încălţată cu pantofi cu toc cui. Are gheare şi nu e deloc mititică - poate să atingă peste 300 de kg! Dihorii ăia mici ai ei sunt foarte întreţinuţi şi ei, că-i hrăneşte bine! Şi e logic - azi mai mănâncă din porumbi de la mine, mâine sare la vecinul, mai mănâncă şi la el ce găseşte, apoi mai omoară un animal. La mine a intrat în curte în două seri! A mâncat porumb, că probabil i s-a luat de la atâta carne... S-a trecut pe vegetale, săraca!", a adăugat Aurelia Lazăr.
"Aplicăm legea junglei aici!"
Oamenii sunt convinşi că nici dacă va muri cineva nu se vor lua măsuri, întrucât lucrurile au scăpat prea tare de sub control şi autorităţile, oricât de binevoitoare ar fi, sunt strânse cu uşa de ONG-urile care pun mai presus de viaţa omului pielea ursului din pădure! În plus, sătenii se îngrozesc când se gândesc că în câteva zile va începe şcoala şi copiii vor putea să dea nas în nas cu urşii înfometaţi, care nu vor sta prea mult pe gânduri înainte să atace. Elevii vor pleca şi vor veni pe întuneric, fiindcă se micşorează ziua, astfel că drumul lor către şcoală şi retur va fi ca o aventură prin junglă, dacă nu se vor lua măsuri. Nimeni nu poate garanta pentru siguranţa lor sau a consătenilor, cu atât mai mult cu cât nici în case aceştia nu se mai simt protejaţi, căci urşii au dovedit o forţă căreia o uşă sau o fereastră n-au cum să i se opună. "Ne descurcăm cum putem, învăţăm metode de autoapărare şi scapă cine poate! Cât de curând cade şi unul dintre noi victimă, pentru că e ceva inevitabil! E ceva de speriat. Tatăl meu are 70 de ani, dar n-a pomenit aşa ceva! E o situaţie fără ieşire... Apare şi la 08.00 dimineaţa. Mai sunt 3-4 zile şi vor înceape copiii şcoala. Avem pe uliţă liceeni, care vor trebui coborâţi de unul dintre părinţi la autocar, căci există temerea fundamentată că s-ar putea să se întâlnească cu ursul pe uliţă! Cei care lucrează schimbul II pleacă cu încă 2 adulţi după ei, cu bâte, cu vuvuzele. La 23.30, trebuie să fii de-a dreptul temerar ca să mai ieşi pe drum! E urâtă situaţia... Vin oile şi vitele de la munte, şi-atunci să vezi masacre şi nenorociri! Ce să mai facă oamenii, a cui piele s-o apere: a lor sau a animalelor domestice?... Cât de curând o să apară în presă povestea cine ştie cărui om amărât sau nenorocos, mâncat de urs! O să vedeţi... Aplicăm legea junglei aici! La ţară, WC-urile sunt în grădină, ceva mai departe de casă şi riscul de a se trezi cu ursul la fund nu este de ignorat. Eu la cetate mai merg ziua, acolo sunt turişti şi n-au mai atacat, dar noaptea vin aici, în schimbul doi. Dacă ne ţine aşa până se fac puii mari, ne aşteaptă zile triste... Dacă n-au mâncare, ei o ţin din vecin în vecin. Omul, de dragul de a-şi apăra ce are în curte, va sări şi va fi victimă directă!", a fost concluzia acesteia.
Sătenii sunt de părere că de vină pentru această migrare a urşilor înspre sate sunt defrişările necontrolate şi, implicit, stricarea habitatului natural al acestora, împreună cu dispariţia surselor de hrană. Echilibrul natural a fost distrus de intervenţia omului, care acum îşi trage ponoasele. Însă consideră că este păcat că nu suportă consecinţele cei care sunt vinovaţi de răul făcut. Concret, s-a spus că populaţia de urşi pentru judeţul Argeş ar trebui să fie în jur de 300, dar conform statisticilor, numărul lor ar fi crescut la peste 800. Cert este că animalele nu mai au cu ce se hrăni şi, cum iarna ne bate la uşi, se înţelege că situaţia se agravează. Şi aceste animale duc, la rândul lor, o luptă pentru a se hrăni, mânată de instinctul de supravieţuire, pentru care nu le putem condamna, fiindcă astea sunt legile naturii. Dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm să fim măcelăriţi în propriile gospodării! Autorităţile trebuie să înţeleagă că problema nu suportă amânare, fiindcă vorbim despre vieţi omeneşti, pe care nu le putem pune în pericol de dragul unora de a fi prietenii şi protectorii urşilor!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
