Câinii de la stâni pun pe fugă turiştii
În noaptea de luni spre marţi, la Salvamont Argeş s-a primit un apel de urgenţă prin care trei turişti care fuseseră atacaţi de câinii ciobăneşti de la bordeiele din Valea Capra solicitau ajutorul. Patrula de la Cota 2000 a coborât "înarmată" cu spray-uri cu piper şi beţe de schi, băieţii fiind conştienţi că acest tip de "armament" e "frecţie la picior de lemn" în faţa unei haite de câini întărâtate. Doi dintre turişti au fost apăraţi de către salvatorii montani, iar cel de-al treilea, care fusese deja muşcat de câinii ciobanilor din Fereastra Mică mai înainte cu o zi, a ales să urce înapoi în creastă şi să meargă la Bâlea Lac, singur. Le-a confirmat apoi salvamontiştilor în jurul orei 02.00 că a ajuns teafăr în parcarea cabanei.
Salvamont Argeş atrage atenţia asupra faptului că în ghidurile Lonely Planet şi National Geographic, câinii de stână din ţara noastră sunt semnalaţi ca fiind sălbatici, turiştii fiind îndemnaţi la prudenţă în abordarea traseelor montane sau chiar la schimbarea planurilor. Situaţia este aceeaşi în toată ţara. De pildă, subsemnata a avut parte de o experienţă similară în Munţii Siriului, pe traseul de ascensiune înspre Vârful Mălâia, unde se găsesc amplasate mai multe stâne "dotate" cu peste 10-15 câini de talie mare care au hăituit grupul din care am făcut parte chiar sub ochii ciobanilor. Nici măcar aceştia nu-şi puteau ţine-n frâu jivinele şi cu greu au reuşit să-i potolească şi să-i îndepărteze de grupul nostru, evitând la limită ca doi dintre noi să fie prinşi în fălcile hămesite. E drept că în zonă bântuiau mai mulţi urşi, fapt ce ţinea zi şi noapte ciobanii în alertă, este adevărat că oile au nevoie de o astfel de protecţie, dar trebuie să existe o soluţie pentru a fi evitate astfel de incidente. Fiindcă noi, românii, putem zice că mai suntem obişnuiţi cu practica aceasta şi până la un punct suntem înţelegători... Dar ce ne facem cu turiştii străini?... De altfel, pentru mulţi din grupul nostru, teama cea mai mare erau câinii de la stâni, nu urşii care căutau hrană şi care, de obicei, nu se apropie dacă aud zgomote. Cu toţii am trecut în pas alergător prin dreptul stânilor, iar asta se întâmplă de fiecare dată, în unele cazuri impunându-se chiar ocolirea lor pe cât de departe posibil. Cu atât mai mult cu cât ciobanii nu sunt acolo în timpul zilei, dat fiind că umblă cu turma pentru hrană. Astfel, o parte din câini rămâne de pază, dar fără supravegherea stăpânilor, iar în acest caz, turiştii chiar n-au la ce ajutor să mai spere...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
