Vă pregătiţi să urcaţi pe munte?... Atunci ţineţi cont de recomandările Salvamont!
Pentru că, în ultima vreme, Salvamont Argeş s-a confruntat cu o multitudine de situaţii în care a fost solicitat sprijinul prin numerele de urgenţă 112 sau 0salvamont, iată un set de sfaturi care trebuie luate în seamă, înainte de a planifica o excursie în zona montană argeşeană:
- Informaţi-vă asupra parcursului traseului pe care intenţionaţi să-l parcurgeţi, ţinând cont de lungimea sa, diferenţele de nivel întâmpinate de-a lungul acestuia şi nivelul de echipare necesar.
- Folosiţi întotdeauna o hartă, pe care s-o aibă fiecare dintre membri grupului dvs., pentru că, pe lângă faptul că este plăcut să vezi periodic cât ai parcurs din traseu şi cât mai ai de mers, acest lucru va duce la evitarea cu desăvârşire a rătăcirilor sau a deciziilor hazardate, cu trasee care vă depăşesc puterile.
- Dacă sunteţi începători, nu plecaţi fără un lider de grup, care a mai făcut traseul şi care înţelege starea fizică a fiecărui participant, deoarece în această vară s-au întâlnit numeroase cazuri cu turişti epuizaţi, în grupuri unde nivelul condiţiei fizice varia foarte mult, fără însă a se ţine cont de acest lucru.
- Lanterna nu trebuie să lipsească din rucsac (în nopţile din ultima perioadă au existat numeroase situaţii cu persoane care n-au ţinut cont de acest lucru şi au solicitat ajutorul salvatorilor montani târziu în noapte, în condiţiile în care în luna septembrie se întunecă deja cu aproape trei ore mai devreme faţă de luna iunie).
- Nu neglijaţi niciodată echipamentul - bocancii pe munte sunt esenţiali, chiar dacă e vară şi pare cald.
- Pentru persoanele care urcă însoţite de copii mici pe munte - este imperios necesar să conştientizeze că muntele este un mediu ostil, în care copilul trebuie protejat cu echipament de calitate, trebuie asigurat cu o semicoardă de 6-10 metri în pasajele dificile (dacă acestea există pe traseu), iar copiii foarte mici, de până la patru ani, trebuie obligatoriu purtaţi în rucsaci-cadru special concepuţi pentru transportul acestora, care se găsesc în comerţ.
- Ţinând cont de lipsa acoperirii GSM în zona montană, aveţi grijă să păstraţi bateria telefonului încărcată pentru eventuale apeluri de ajutor, ştiut fiind faptul că un telefon fără semnal GSM consumă energie încercând să găsească o celulă GSM la care să se conecteze.
- Dacă aveţi nelămuriri asupra traseului de parcurs, sunaţi la numărul 0salvamont, unde veţi fi redirecţionaţi către şeful formaţiei din zona în care urmează să mergeţi, acesta fiind cel mai în măsură să vă dea informaţiile necesare.
- Ascultaţi întotdeauna recomandările patrulelor Salvamont!
Sfaturi cu privire la comportamentul faţă de animalele din zona montană
Pentru a evita muşcătura de viperă (în Făgăraş întâlnim vipera comună sau Vipera Berus), se recomandă portul bocancilor de munte, chiar dacă temperatura ambiantă este ridicată. Totodată, acest tip de echipament vă va feri şi de entorse ale gleznei sau ale genunchilor sau de răniri ale degetelor de la picioare, prin lovirea de pietre. Nu se recomandă portul şlapilor sau al adidaşilor! În permanenţă trebuie efectuat un control vizual al zonei în care urmează să păşiţi. Nu ridicaţi pietre mari decât după ce, în prealabil, aţi efectuat un control vizual dedesubt, pentru a verifica dacă sunt şerpi. Dacă intraţi într-o zonă cu vegetaţie înaltă care nu vă permite verificarea suprafeţei solului, loviţi uşor vegetaţia cu un băţ. În ciuda renumelui, vipera comună este un şarpe timid, care va fugi din calea dumneavoastră.
Trebuie demontate miturile cu vipere care sar câţiva metri sau care se caţără în copaci, muşcând de sus sau aruncându-se în spatele turiştilor. Vipera se deplasează doar pe sol, iar raza reflexului de apărare al viperei nu sare de 10-15 cm! În cazul unei muşcături de viperă (se prezintă ca două înţepături la 3-4 mm distanţă una de alta, care după o oră prezintă umflaturi şi tumefieri), anunţaţi 112 sau 0salvamont şi încercaţi să aspiraţi cât mai mult din sângele prezent, prin stoarcere sau prin folosirea unei seringi tăiate, care poate fi folosită ca instrument de vacuumare. Victima trebuie să stea cât mai liniştită, să nu se mişte, pentru a evita răspândirea sângelui în corp şi să aştepte sosirea personalului calificat. Administrarea preventivă a unor antihistaminice întârzie acţiunea veninului. Trebuie precizat că decesul se produce la minimum 6-8 ore de la muşcătură, dar numai dacă şarpele a reuşit să administreze încărcătura totală de venin, ceea ce nu se întâmplă de obicei, deoarece omul este muşcat numai ca avertisment, ca reacţie de apărare.
Pentru a evita atacul ursului brun, se interzice cu desăvârşire hrănirea animalului sau apropierea de acesta pentru fotografii ori din alte motive. Ţineţi cont de faptul că ursul vă va ocoli întotdeauna, dacă şi dvs. veţi face la fel. Omul nu este o pradă pentru urs, dar dacă primeşte mâncare în mod constant, va considera normal să primească în permanenţă, ceea ce-l va face să devină agresiv şi în niciun caz prietenos, aşa cum s-ar crede. În cazul în care animalul se apropie de dvs., încercaţi să păreţi cât mai mari, prin ridicarea braţelor deasupra capului şi prin alegerea unui parcurs de evitare, însă fără a-i întoarce spatele. În niciun caz, nu fugiţi! Ursul fuge mult mai repede decât omul, atingând în urcare o viteză de circa 25-30 km/h. Prin fugă, instinctul de vânătoare i se va activa şi atunci vă va ataca. Atunci când campaţi sau parcurgeţi trasee turistice, făceţi-vă semnalată prezenţa vorbind, pentru ca animalul să nu fie luat prin surprindere şi să vă poata evita. Atenţie: zgomotele puternice sau muzica dată tare îl pot irita!
Respectarea regulilor de mai sus vă va feri de surprize neplăcute! Pentru informaţii suplimentare despre comportamentul în zona montană, accesaţi www.salvamontarges.ro şi www.salvamontromania.ro.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
