1968. OZN-ul de la Vidraru
Un obiect zburător neidentificat (OZN) a fost observat în 1968 în proximitatea Barajului Vidraru. Iată cum sună mărturia unui martor ocular: „În perioada februarie 1967 - septembrie 1968 efectuam stagiul militar în Piteşti, la o unitate militară specială, U.M. 01314. Cam prin martie-aprilie 1968, mă întorceam cu încă 80-100 de militari şi gradaţii lor (aproximativ trei plutoane), dintr-un marş efectuat în zona barajului Hidrocentralei de la Vidraru. Era cam pe la ora 18:00 şi se lăsase înserarea, mai ales că zona era foarte împădurită. Mergând în coloană spre Curtea de Argeş, atenţia ne-a fost atrasă de o lumină puternică, albă, venind din partea stângă a şoselei. Distanţa estimată până la baraj, unde se afla lumina, era de circa 1-1,5 km. Am observat un corp globular (sferic), luminos, de culoare alb-liliachiu fluorescent, cu un brâu de lumini la mijloc, de culoare roşu-deschis şi verde-deschis, care cobora peste şoseaua de deasupra barajului şi care, în aparenţă, s-a aşezat pe asfalt, în mijlocul barajului. Martori am fost la faza finală, înainte de aterizare, deoarece vizibilitatea era împiedicată de existenţa zonelor împădurite. Brâul de lumini din mijlocul obiectului se rotea sau se aprindea succesiv, dând senzaţia de rotire a luminilor sau a întregului obiect. Mărimea obiectului o apreciez a fi de aproximativ 20-30 m în diametru. De la distanţa la care ne aflam, nu am auzit nici un zgomot. Timpul total de observaţie a fost de maximum un minut. Câţiva dintre militari au vrut să se întoarcă la baraj, să vadă mai bine despre ce este vorba, dar superiorii nu le-au permis, astfel că şi-au continuat drumul spre Curtea de Argeş. Obiectul a fost acoperit de vegetaţie şi nu s-a mai văzut. În timpul observaţiei, obiectul a rămas aparent nemişcat, răspândind în jur, peste baraj şi şosea, o lumină rece, albicioasă, ca un halou. Din cauza perioadei mari de timp scurs de la observaţie, nu-mi amintesc alte amănunte, cum ar fi data exactă (ziua, luna), cu cine mai eram în formaţia de marş, numele gradaţilor etc.”.
Rândurile de mai sus par a descrie o observație solidă, la care au participat zeci de persoane. Așadar sustenabilă și credibilă. Sau nu... În iunie 1996, Călin N. Turcu primește această mărturie prin corespondență, de la o persoană din Craiova, care a solicitat păstrarea anonimatului. Elementele de autentificare sunt puține și comune: Barajul Vidraru exista la acea dată și martorul avea vârsta potrivită (49 de ani în 1996) pentru satisfacerea stagiului militar obligatoriu. Numărul unității militare pare eronat, dar exista practica rotirii acestor indicative pentru conspirativitate. Într-o altă lucrare - intervenind în citat! -Turcu adaugă formula de precauție „dacă-mi aduc bine aminte”, făcând inutilă orice tentativă de a verifica această pistă. Deși arhiva documentară a ufologului a devenit accesibilă după decesul acestuia, nu am reușit să identificăm misiva cu pricina. Nici asta nu înseamnă mare lucru, de vreme ce preluarea s-a făcut defectuos și fragmentar de către un ONG bucureștean, pierzându-se definitiv o mare parte din materiale. Recapitulând, avem aproape 100 de martori potențiali și un singur martor, epistolar și anonim, care relatează la 30 de ani distanță ceea ce-și mai amintește cu privire la eveniment. O simplă căutare pe Internet va întoarce rezultate multiple referitoare la acest „caz”. Website-urile au preluat din cărțile unui singur om, Călin N. Turcu, care la rândul lui a transcris o scrisoare. Pentu că, ne place sau nu, asta înseamnă „cercetarea” în ufologie. În eventualitatea în care cititorii cunosc amănunte despre acest caz, sunt rugați să le transmită Redacției.
*Călin N. Turcu - „Repertoriul OZN din România. O abordare sistematică”, Ed. C.I.D., București, 2020, pg. 70-71.