Rusalii - semnificaţie şi obiceiuri
La zece zile după Înălţarea lui Hristos, respectiv la 50 zile de la Învierea Sa, creştini ortodocşi prăznuiesc Rusaliile - Pogorârea Sfântului Duh, cunoscută şi sub denumirea de Cincizecime. Anul acesta, Pogorârea Sfântului Duh se prăznuieşte pe 20 iunie. Ca vechime, sărbătoarea Rusaliilor coboară până în veacul apostolic. În primele secole creştine, praznicul Cincizecimii avea o dublă semnificaţie: Pogorârea Duhului Sfânt şi Înălţarea lui Hristos. În jurul anului 400, cele 2 sărbători s-au despărţit. Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune că Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc. De asemenea, Rusaliile creştine au o strânsă legătură şi cu Legământul, reprezentând o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului şi al iubirii, odată cu coborârea Sfântului Duh. Mai mult decât atât, Rusaliile sunt şi consacrarea solemnă a Bisericii pe care Mântuitorul a întemeiat-o.
Există obiceiul ca în ziua de Rusalii să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh. Ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor. În popor, Rusaliile reprezintă şi o sărbătoare dedicată cu precădere spiritelor morţilor. În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care au părăsit mormintele şi locuiesc în preajma izvoarelor, cunoscute sub nume diferite: iele, zâne, şoimane, milostive, doamne, împărătesele-văzduhului, ursoaice etc. Rusaliile erau respectate, dar nu îndrăgite, pentru că aduceau tot felul de boli. Oamenii nu ştiu câte sunt şi nu le spun pe nume, ca nu cumva să le supere. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat rămân arse şi neroditoare.
Moşii de vară, ţinuţi în sâmbăta Rusaliilor, sunt unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Înainte se credea că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat slobode timp de 50 zile, se întorc în lumea subterană în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfăşoare fără incidente, oamenii săvârşeau rituri de înduplecare şi de îmbunare a spiritelor morţilor: împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeniri fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi în satele bucovinene. De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau de porţelan, căni, străchini şi vase de lemn (cofe, cofăiele), împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă.
"Dansul căluşarilor" este un obicei popular legat tot de Rusalii. Se crede că acest dans ritual poate să vindece relele făcute de Rusalii. Se adună cei mai buni dansatori ai satului şi formează o ceată de 13 căluşari. Timp de o lună, ei se leagă cu jurământ că vor juca "Căluşul". În acest timp, bolnavii caută să se vindece. Cel bolnav se întinde pe pământ, iar căluşarii încep dansul şi săriturile. La un anumit timp, fiecare căluşar sare peste cel bolnav, iar la sfârşit, celui bolnav i se şopteşte la ureche o urare de sănătate.
