Personalitatea zilei de 21 septembrie: Armand Călinescu
Armand Călinescu (n. 4 iunie 1893, Piteşti - d. 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost un om politic, prim-ministru, ministru şi economist român. S-a născut la Piteşti, în familia colonelului Mihai Călinescu şi a soţiei sale Ecaterina, născută Gherman. A urmat şcoala şi Liceul "Ion C. Brătianu" în localitatea natală, fiind un elev eminent. În 1912 a început cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea Bucureşti, urmând în paralel şi cursurile Facultăţii de Filosofie; după aceea a obţinut un doctorat în ştiinţe politice şi economice la Paris cu teza "Le change Roumain. Sa depreciation depui la guerre et son retablissement.".
A intrat în politică după război, în Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache şi Virgil Madgearu, care avea mai târziu să devină prin fuziune Partidul Naţional Ţărănesc. A fost ales deputat în Parlament în 1926, ţinând primul discurs la 29 iunie 1926. Un imbold pentru cariera sa l-a constituit venirea la putere a PNŢ în 1928, Călinescu fiind numit iniţial prefect de Argeş, apoi subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. În 1930 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, ceea ce coincide cu o înăsprire a măsurilor de împotriva dezordinilor sociale.
Atitudinea sa fermă faţă de legionari a produs căderea în 1933 a Guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcţia de ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru "cârdăşie cu şeful unei puteri străine" (Hitler). A fost implicat în executarea ordinului lui Carol al II-lea de asasinare în închisoare a lui Corneliu Zelea Codreanu şi a celoralţi lideri legionari.
A participat în decembrie 1938 ca membru fondator la întemeierea Partidului Regal, Frontul Renaşterii Naţionale. După scurte mandate ca ministru al Sănătăţii, ministru al Educaţiei Naţionale şi ministru al Apărării Naţionale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numeşte în funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri (prim-ministru) al României. În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradiţională, apropiată de Franţa şi Marea Britanie. În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea şi ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum şi evacuarea prin România a tezaurului polonez.
Adversarii săi legionari au afirmat existenţa unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României. A fost asasinat în Bucureşti, pe 21 septembrie 1939, de un comando legionar condus de avocatul Miti Dumitrescu. După asasinat, legionarii respectivi au asaltat postul de radio unde au preluat controlul şi au vrut să facă un anunţ despre asasinarea lui Călinescu, însă personalul tehnic a deconectat transmiţătorul, aşa că această acţiune a eşuat. Aceştia s-au predat, fiind împuşcaţi în stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate acolo timp de 3 zile. La locul respectiv a fost pusă o plancartă pe care scria: "Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de ţară!" De asemenea, au fost aduşi elevi de la şcolile din capitală pentru a vedea cadavrele. În toată ţara au început din ordinul lui Carol al II-lea execuţii sumare ale legionarilor, cel puţin 300 fiind ucişi fără judecată de către autorităti, unii dintre ei fiind spânzuraţi de stâlpi de telegraf. Represiunea a avut loc sub Guvernul Gheorghe Argeşanu, care după finalizarea acestei misiuni, a fost înlocuit cu Guvernul Constantin Argetoianu. În "Însemnările zilnice" ale sale din 1939, Argetoianu, un atent observator al vieţii politice, remarca cruzimea cu care fuseseră săvârşite represaliile, cruzime care avea să îi fanatizeze şi mai mult pe legionari. În noiembrie 1940, Argeşanu a plătit cu preţul vieţii răzbunarea lui Călinescu, iar alţi demnitari apropiaţi de Carol al II-lea au trecut foarte aproape de moarte.
Armand Călinescu este înmormântat în Cimitirul "Sfinţii Îngeri" din Curtea de Argeş, iar o şcoală gimnazială din municipiu îi poartă numele.
