Personalitatea zilei de 28 septembrie: Vasile Pârvan
Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, judeţul Tecuci, în prezent în judeţul Bacău - d. 26 iunie 1927, Bucureşti) a fost un istoric, arheolog, epigrafist şi eseist român, membru titular (din 1913) al Academiei Române.
S-a născut la 28 septembrie 1882 în cătunul Perchiu din comuna Huruieşti, plasa Găiceana, judeţul Tecuci. A studiat la Bucureşti (avându-i ca profesori pe Nicolae Iorga şi Dimitrie Onciul) şi apoi în Germania, unde s-a specializat în istorie antică. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii şi societăţi ştiinţifice din străinătate. S-a preocupat îndeosebi de arheologie, preistorie şi istoria civilizaţiei greco-romane.
A organizat numeroase şantiere arheologice, dintre care cel mai important este cel de la Histria, şi a publicat numeroase studii, rapoarte arheologice şi monografii, cuprinzând un material documentar vast, valoros şi util.
Şi-a început activitatea de istoric cu lucrarea de doctorat "Naţionalitatea negustorilor din Imperiul roman" (1909, în limba germană), considerată de specialişti drept unul dintre cele mai bune studii despre dezvoltarea comerţului în antichitatea clasică. În scopul rezolvării problemelor legate de istoria Daciei, a organizat o serie de săpături sistematice, îndeosebi în staţiunile arheologice din a doua epocă a fierului. Pe baza rezultatelor parţiale ale săpăturilor a scris "Getica" (1926), cea mai importantă lucrare a sa (datorită destinului său), o vastă sinteză istorico-arheologică, prin care a readus în prim planul cercetării istorice rolul politic şi cultural al daco-geţilor; unele lipsuri şi exagerări (printre care accentuarea rolului sciţilor şi al celţilor în dezvoltarea culturii geto-dace) nu ştirbesc valoarea acestei lucrări.
Prin concepţia sa istorică idealistă, expusă în studiul sociologic "Ideile fundamentale ale culturii sociale contemporane" şi în eseuri (volumele "Idei şi forme istorice" şi "Memoriale") a reuşit să facă o sinteză a neohegelianismului şi neokantianismului şi s-a declarat adversar al şovinismului şi al cosmopolitismului.
Vasile Pârvan a avut un rol deosebit în crearea noii şcoli româneşti de arheologie. El a organizat Şcoala română din Roma, instituţie pentru perfecţionarea tinerilor arheologi şi istorici, şi a iniţiat şi condus apariţia anuarelor acesteia, "Ephemeris Dacoromana" şi "Diplomatarium Italicum", precum şi prima serie a revistei "Dacia".
Pasionat în totalitate de munca de pe şantier, Vasile Pârvan a ignorat apendicita de care suferea. A ajuns într-un final pe masa de operaţie, însă a fost mult prea târziu pentru a-i fi salvată viaţa. Firul vieţii sale s-a întrerupt brusc, în 26 iunie 1927, la doar 45 ani, în plină putere creatoare.
