Personalitatea zilei de 4 octombrie: Gheorghe Ţiţeica
Gheorghe Ţiţeica (n. 4/17 octombrie 1873, Drobeta Turnu-Severin - d. 5 februarie 1939, Bucureşti) a fost un matematician şi pedagog român, profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică din Bucureşti, membru al Academiei Române şi al mai multor academii straine, Doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia. A fost tatăl fizicianului Şerban Ţiţeica. Concepte precum: Problema piesei de cinci lei (Teorema lui Ţiţeica), suprafaţă Ţiţeica sau curbă Ţiţeica îi poartă numele.
A urmat şcoala primară în oraşul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat Matematicii. De asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1 septembrie 1892 s-a evidenţiat prin răspunsurile date. A intrat pe primul loc la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti şi apoi a urmat Secţia Matematici la Facultatea de Ştiinţe de la Universitatea din Bucureşti. Dintre profesorii de acolo, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viaţă şi operă va scrie mai târziu.
În 1895 obţine licenţa în Matematici şi este numit profesor suplinitor la Seminarul "Nifon". În anul următor, după ce promovează examenul de capacitate pentru profesorii universitari de Matematică, pleacă la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure.
Fost student al profesorului francez Gaston Darboux, Gheorghe Ţiţeica s-a ocupat în special cu studiul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, unde a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care îi poartă numele. Prin numeroasele lucrări de Matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieţi, a contribuit la ridicarea nivelului învăţământului matematic din România. Împreună cu Ion Ionescu, A. Ioachimescu şi V. Cristescu, a înfiinţat revista "Gazeta matematică", iar cu G.G. Longinescu publicaţia "Natura pentru răspândirea ştiinţelor". Cu D. Pompeiu a editat revista "Mathematica".
Datorită lucrărilor sale de geometrie diferenţială, publicate în diferite periodice de profil, devine celebru în lumea ştiinţifică şi este ales ca preşedinte al secţiei de geometrie la diferite congrese. A fost ales membru corespondent sau membru al mai multor academii din mai multe ţări. În mai multe rânduri a fost ales preşedinte al Societatea de Ştiinţe Matematice şi al Societăţii Române de Ştiinţe. Astfel, la 15 mai 1913 devine membru titular al Academiei Române, în 1928 vicepreşedinte, iar în anul următor, secretar general al prestigiosului for ştiinţific.
