Personalitatea zilei de 17 octombrie: Pu Yi
Pu Yi (n. 7 februarie 1906 - d. 17 octombrie 1967) a fost al doisprezecelea şi ultimul împărat al dinastiei chineze Qing. A fost încoronat la vârsta de doar 3 ani, în anul 1909 şi a fost obligat să abdice la 12 februarie 1912. A fost cunoscut ca împărat sub numele de Împăratul Xuantong (între 1908 şi 1911), şi ca împărat, dar fără să conducă efectiv, între 1911 şi 1924, iar între anii 1932 şi 1945 a domnit în statul marionetă cunoscut sub numele de Manciukuo.
Ales de împărăteasa văduvă Cixi pe patul de moarte, Puyi a devenit împărat la vârsta de 2 ani şi 10 luni, în decembrie 1908, după ce împăratul Guangxu a murit la 14 noiembrie. Intitulat Împăratul Xuantong, iniţierea lui Puyi pentru viaţa de împărat a început când oficiali ai palatului au venit la reşedinţa familiei să-l ia. Micul Puyi a ţipat şi s-a opus atunci când oficialii au ordonat unui eunuc să-l ridice. Tatăl lui, Prinţul Chun, a devenit Prinţ-Regent. În timpul încoronării lui Puyi, micul împărat a fost purtat în braţe spre tron de tatăl său. Puyi a fost atât de speriat de scena din faţa lui şi de sunetele asurzitoare de la tobele ceremoniale şi muzică, încât a început să plângă. Tatăl său i-a spus, încercând să-l liniştească: "Nu plânge, se va termina curând."
Peste noapte, a fost tratat ca un zeu şi în imposibilitatea de a se comporta ca un copil. Adulţii din viaţa lui, cu excepţia doicii lui, Wen-Chao Wang, au fost toţi străinii, îndepărtaţi şi incapabili să-l disciplineze. Oriunde mergea, oamenii maturi îngenuncheau într-un ritual de ploconire, ferindu-şi privirea până când el trecea. Curând, tânărul Puyi a descoperit puterea absolută pe care o deţinea peste eunuci şi frecvent i-a bătut pentru greşeli mici. După căsătorie, Puyi a început să preia controlul asupra palatului. El a descris că "o orgie de jafuri" a avut loc, care a implicat "toată lumea de la cel mai mare la cel mai mic". Potrivit lui Puyi, până la sfârşitul ceremoniei de nuntă, perlele şi coroana de jad ale împărătesei au fost furate. Încuietorile au fost rupte, zonele au fost percheziţionate şi la 27 iunie 1923, un incendiu a distrus zona din jurul Palatului. Puyi a suspectat că a fost un incendiu intenţionat pentru a acoperi furtul. I-a izgonit pe eunuci de la palat şi existau zvonuri că fratele său a furat comori şi colecţii de artă pentru a le vinde colecţionarilor bogaţi pe piaţa neagră. Următorul pas de acţiune a fost să reformeze administraţia Palatului. În această perioadă, el a adus mai multe persoane din exterior pentru a-i înlocui pe ofiţerii tradiţional aristocratici în scopul de a îmbunătăţi responsabilitatea. El l-a numit pe Zheng Xiaoxu ca ministru al Administraţiei, iar acesta l-a angajat pe Tong Jixu, un fost ofiţer al Forţelor Aeriene de la Beiyang Military ca şeful său de personal. Cu toate acestea, reforma nu a durat mult înainte ca Puyi să fie forţat să iasă din Oraşul Interzis de Feng Yuxiang.
La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Puyi a fost capturat de Armata Roşie sovietică la 16 august 1945 în timp ce voia să fugă cu un avion în Japonia. Sovieticii l-au dus într-un oraş din Siberia - Chita. A trăit într-un sanatoriu, apoi mai târziu a fost dus la Khabarovsk, în apropiere de graniţa chineză. În 1946 a depus mărturie la Tokyo, la Tribunalul Militar Internaţional pentru Extremul Orient, detaliind resentimentele sale despre cum a fost tratat de japonezi.
Când Partidul Comunist Chinez, sub Mao Zedong, a venit la putere în 1949, Puyi a fost repatriat în China după negocieri între Uniunea Sovietică şi China. Exceptând perioada din timpul războiului coreean, când a fost mutat la Harbin, Puyi şi-a petrecut 10 ani la Centre de detenţie pentru criminali de război de la Fushun, în provincia Liaoning, până când a fost declarat reformat.
Puyi a ajuns la Peking în 1959 cu permisiunea specială de la Mao Zedong şi a trăit următorii 6 ani ca cetăţean obişnuit la o reşedinţă împreună cu sora lui, înainte să fie transferat la un hotel sponsorizat de guvern. El şi-a exprimat sprijinul pentru comunişti şi a lucrat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 ani, la 30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Conferinţa Consultativă. Din 1964 până la moartea sa, el a lucrat ca redactor la departamentul literar al Conferinţei Consultative Politice a Poporului Chinez, unde salariul său lunar a fost în jur de 100 yuani. Cu încurajarea lui Mao Zedong şi a premierului Zhou Enlai, Puyi şi-a scris autobiografia Wo De Qian Ban Sheng ("Prima jumătate a vieţii mele"), în anii '60 împreună cu Li Wenda, un editor de la Biroul de Presă din Peking. S-au turnat două filme despre viaţa împăratului: "Fire Dragon" al lui Li Han Hsiang, în 1986 şi "Ultimul împărat", al lui Bernardo Bertolucci, în 1987. Căutarea identităţii lui Pu Yi, ultimul împărat al Chinei, a fost realizată printr-o mare artă cinematografică, de o impecabilă claritate: 9 Premii Oscar pentru cel mai bun film, cea mai bună adaptare cinematografică, cea mai bună regie, cea mai bună imagine, cel mai bun montaj, cea mai bună muzică originală, cea mai bună scenografie, cele mai bune costume şi cea mai bună coloană sonoră.
